Din “lipsă de imaginație”, dar și pentru că, din păcate probabil, nu este nimic schimbat fundamental, Valahia Media urează “La Mulți Ani, România!” alături de un gând mai vechi. Unul din 2017 (nu avusesem nici Centenar, nici coronavirus, nici măcar nu aveam alegeri, ca acum, în 2020). Aveam totuși, “1 Decembrie”. Așadar:
<În vacarmul creat de corul celor ce-și mărturisesc, lor și altora, cu mâna pe tricolor cel mai adesea, românismul și identitatea de netăgăduit, de urmași ai dacilor liberi, abia dacă se mai pot auzi scâncetele a ceea ce e România de azi.
„E 1 Decembrie și e normal să fie așa”- este sloganul afișat ostentativ, pe alocuri însoțit de o violență de limbaj și o încrâncenare ce parcă fac parte, totuși, din alt registru comportamental, nu cel al bucuriei colective. Pe de altă parte, dacă ar fi fost 10 Mai sau 23 August (n.m. nu cred că e cazul să explic), hai să ne gândim bine, manifestarea ar fi fost identică, în cazul celor mai mai mulți ce azi, 1 decembrie, aleg să-și umfle pieptul cu românism, unul vindicativ, orgolios peste măsură și, cel mai adesea, construit doar pe reușitele altora ce, întâmplător sau nu, au văzut lumina zilei pentru prima oară tot în același spațiu geografic, ce, doar de vreo 100 de ani, poartă numele de România.
Afirmarea suveranității poporului român ( printr-o declarație semnată de doi oameni), a independenței și neatârnării statului, printr-o scrisoare adresată, până la urmă, celui mai puternic stat, la momentul actual, din lumea pe care o cunoaștem cu toții, în urmă cu două zile, este, dacă vreți, doar un preambul la ceea ce se întâmplă la momentul actual, 1 decembrie 2017 adică. >
(…)
Fragment din articolul “La Mulți Ani, România !?” (1 decembrie 2017). Pentru continuarea lecturii click pe link-ul de mai jos.
P.S.
Alăturarea imaginii Google (motorul de căutare cel mai cunoscut, din spațiul virtual), în care apare tricolorul românesc (1 decembrie 2020) (vezi mai sus), acestui articol, este pentru a sublinia o idee. Aceea că dacă nu ar însemna nimic, sau nu mare lucru, România nu ar fi apărut deloc în reprezentarea (asocierea) celor de GOOGLE, unul dintre giganții economici ai planetei. Va mai fi posibilă o astfel de apreciere, va fi chiar mai mult decât atât, nu va mai fi deloc? Greu de spus. Să nu ne îmbătăm, însă, cu apă rece. E din ce în ce mai complicat. Dar doar a spera, din dorința de hrăni orgoliul unei clipe, trăite la nivel personal, cel mai adesea, nu înseamnă prea mult, în economia istoriei universale. În fond, nu am strâns decât 102 ani într-o istorie universală de milenii, identificați ca atare. Adică România. Prea puțini dintre noi ne identificăm cu România prin reușitele personale, ale prezentului, ci doar prin ceea ce alții vor fi făcut/ sperat/ dorit, de la noi, adică România de AZI, nu cea de IERI. Cea de MÂINE…