Auzim, cu toții, cum că anul viitor o să fie mai bun, cu mai multe împliniri, pentru fiecare dintre noi în parte, cu prea plin și îndestulare. La fel, pentru toată lumea și treaba cu îndestularea. 2024 o să fie mai bun, pentru că, nu-i așa, ne-au urat, cu atât de multă convingere, mai toți “oamenii mari”. Vorba aia, și Ciucă, și Ciolacu, și Iohannis, și câți alții, ne-au spus că au făcut, că au muncit, dar și că se și vede că au muncit. Pentru noi toți, evident.
Ne-au băgat și-n Schengen. Nici nu mai ai ce să mai zici acum, când din martie 2024 România a intrat/ va intra și-n Schengen. Visul de veacuri al românului s-a împlinit, cu alte cuvinte, datorită lor. Că, de fapt, struțo-cămila cu intratul în Schengen, doar aero și maritim, este doar o prostie de livrat pentru unoneuronali, dar cu drept de vot și ei, și, în realitate, ne-am “furat-o”, din nou, și în final de 2023, României fiindu-i interzis accesul terestru în spațiul Schenghen (adică ce ne doare, și ne durea și înainte, cel mai tare)pe termen nelimitat, aproape că nici nu mai contează. Ei au livrat și au primit deja aplauzele de rigoare, partinice dar nu mai puțin aplauze (nu numai aplauze, dar pentru restul de acțiuni am preferat omisiunea din înșiruire). Încă o măreață realizare. “Va fi și mai bine!”, “Ne va fi mai bine, pentru că nouă ne pasă de oameni!”, au spus.
Aaa, n-ați auzit discursurile de final de an, ale celor menționați anterior? N-ați pierdut nimic, dar, după cum spuneam, nici ei n-au pierdut ocazia să ne spună că ne va fi mai bine. În 2024. Și de acum înainte.
NU, nu va fi mai bine. 2024 nu va fi un mai bun, din multe puncte de vedere, dar în primul rând pentru că este un an electoral, cum n-a mai fost altul, în România (4 rânduri, patru, de alegeri). Ca să fim corecți până la capăt, 2024 a început deja, de ceva vreme, doar calendaristic bifând trecerea în 31 decembrie 2023.
Așa că: La mulți ani! Și să supraviețuiți anului 2024! Asta pentru că, cu siguranță, și 2025, și 2026, și poate și alții, de atunci încolo, vor putea fi mai buni. Asta doar dacă… Hai că știți.
În urmă cu aproximativ un an spuneam că:
Boala noastră este că nu suntem capabili să trecem peste complexul de inferioritate personală, peste marota copleșitoare că libertatea noastră, de orice fel, ne-o pot da doar alții. Avem Schengen-ul nostru, imaginat doar în afara spațiului în care trăim, un “spațiu pe care l-am vândut” și-l vindem din 4 în 4 ani (sau 5), unora ce ne vor spune doar că altfel nu se poate. Că fără ei, cei care știu cum să ne construiască fericirea, n-avem nicio șansă. Ei ne-au mai construit-o și până acum și, în concluzie, știu mai bine de ce avem nevoie. De trei decenii ne spun asta și dacă îi vom lăsa ne-o vor spune și de acum înainte, favorul maxim la care avem dreptul rămânând acela de a urla în pustiu.
Pentru amănunte suplimentare, dar și aducere aminte, click mai jos (articol Valahia Media, din decembrie 2022, de la un alt eșec al României, de accedere în spațiul Schengen):