Gunoiul e sub „preș”. Dar banii ?

Într-o zbatere explicativă, demnă de cauze mai bune, se tot încearcă acreditarea ideii că în gestionarea problemei gunoiului, pentru muritorii de rând, se face tot posibilul, dar, dușmanul mai nou al nației, UE și normele ei stupide nu ne dau voie să facem mai mult. Dacă în ceea ce privește dușmanul cel nou, Uniunea Europeană, idiosincraziile sunt un trend al momentului (sper că este doar atât) pentru România, asta pentru că nu prea ne permitem să fie altfel, în ceea ce privește gunoiul, cel menajer, colectabil și depozitabil, nu cel de esență metafizică, problema este ceva mai complexă și comportă multe aspecte, ca să spunem așa.

 

Istoric

Pe scurt, lucrurile stau așa: prin primăvara lui 2017, Comisia Europeană a cam trimis România în fața Curții de justiție a UE, pe motiv că după vreo patru ani de păsuiri, de la momentul  când trebuia să ne facem treaba, în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, se constată că nu prea am făcut nimic. Nimic tradus cam prin 5% din ceea ce trebuia făcut.

 

Foto: Grațiela Gavrilescu

Sursa foto: Agerpres.ro

Grațiela Gavrilescu, ministrul Mediului, 2017

”Suntem într-o situație deplorabilă, iar gradul de reciclare este nici 5% pentru România. Asta este situația. Trebuie să luăm problema în piept și să o rezolvăm. Indiferent dacă noi vrem să colectăm selectiv, pe categorii de deșeuri, acestea sunt strânse la un loc de salubrist și duse la rampă amestecate. Ministerul Mediului va elabora o procedură clară de colectare a deșeurilor. Depozitele din România, cele mai multe dintre ele, sunt neconforme și, din acest motiv, suntem în procedură de infringement la Curtea Europeană de Justiție”

 

Că ministrul mediului face astfel de declarații cu aerul că nu are nicio vină, ea sau cei din coaliția de Guvernare, de acum sau de mai demult, are mai puțină importanță.Se știa despre norme, trebuiau implementate din 2013, reciclarea era un obiectiv pentru care România a accesat fonduri încă din perioada de preaderare(n.m. până în 2007), prin programul ISPA ( exemplu  Dâmbovița – 26 milioane de euro, fonduri nerambursabile în proporție de 75%). Tot din Dâmbovița mai vine un exemplu. Undeva prin decembrie 2016, Adrian Țuțuianu, la vremea respectivă președinte de Consiliu Județean, transmitea către toți cei ce voiau să înțeleagă doar un singur lucru că, de fapt, oamenii răi, ce vor să bage mâna în buzunarul românului amărât au fost identificați:

Foto: Adrian Țuțuianu, senator, ex ministru, ex președinte CJ Dâmbovița

Sursa foto: Mediafax.ro

“Anul acesta (n.m. 2017) intră în vigoare o prevedere legală, care a fost amânată de la aplicare de Guvernul Ponta, neamânată de Guvernul Cioloş, deci începând din 2017 trebuie să plătim suplimentar o taxă de 80 lei pe tonă de gunoi lunar( n.m. la depozitarea în groapa de gunoi). Şi asta pentru că în Dâmboviţa este preluat gunoiul, pe sistemul de colectare existent, nesortat şi această prevedere legală în vigoare din anul 2013, amânată de la punerea în aplicare până în 2016, ne-a pus în situaţia să putem avem o taxă ceva mai mică.”

 

De fapt, ceea ce Țuțuianu încerca să transmită era faptul că taxa de habitat, cum este numită în Dâmbovița taxa pentru colectarea și depozitarea gunoiului menajer, este mică pentru că Puterea momentului are grijă de români, dar, în același timp, este posibil ca aceasta (taxa) să crească într-un viitor nu foarte îndepărtat. Depinde de cine este la putere. Ei bine, că lucrurile nu stau chiar așa are mai puțină importanță. Realitatea, ca în multe alte cazuri, contazice declarațiile politicienilor. Există însă și o consecință a activității, în cazul de față a inactivității, politicienilor întâmplați vremelnic prin scaunele șefiei administrative.

 

Decontul

Taxa suplimentară, de 80 lei/tona de gunoi depozitată în gropile de gunoi, a fost suspendată până în ianuarie 2019, prin ordonanță de Guvern (Grindeanu sau parțial Grideanu, Tudose parcă nu era în cărți, la momentul respectiv). Ei bine, suplimentul pe care asociațiile de salubritate (ADI) județene îl transferaseră în sarcina contribuabilului, în taxa de salubritate, rămâne, în majoritatea cazurilor, după cum ne-am( s-au) înțeles, tot în sarcina contribuabilului, și după abrogarea suplimentului de taxă. S-au poate ați crezut că explicația pentru mărirea taxei, în 2017, odată ce nu mai avea temei, va genera automat și scăderea taxei? Ei aș, sper că nu. Exemplu:

Dâmbovița- taxa de habitat (din ianuarie 2017 – 21 lei/gospodărie, în 2018 rămâne la fel, anunț al Conducerii ADI Salubritate)

Acesta este doar un exemplu. Gestionarea problemei, după cum spuneam, are însă mai multe fațete iar lucrurile diferă de la un județ la altul. În partea de Nord a regiunii Muntenia lucrurile, la momentul actual, stau în felul următor:

 

Taxa gunoi 2017

• Argeș – 8,68 lei/lună/persoană
• Prahova – 6,98 lei/lună/persoană (mediul urban)
• Dâmbovița – 21 lei/lună/gospodărie

 

Că e mult sau puțin ține de percepție. Pentru mulți din mediul rural ( venituri reduse, dacă există) este de-a dreptul enormă. La fel și pentru destui dintre cei care locuiesc în mediul urban. În același timp însă, gestionarea problemei gunoiului menajer și mai ales a colectării selective a acestuia, iar ulterior a reciclării acestuia, a generat venituri substanțiale, doar pentru unii foarte adevărat. Fonduri nerambursabile, prin programul ISPA, ulterior prin POS Mediu 2007-2013, acum prin POIM 2014-2020. Banii? Stați bine pe scaun? Un miliard de euro (1.000.000.000 de euro) fonduri nerambursabile. „Omul negru”, UE la momentul de față, pentru România, a fost atât de rău încât ne-a dat posibilitatea să implementăm proiectele cu mult după 2013, știți povestea cu n + 2 ani, după perioadă maximă de atragere a fondurilor. Nu am fost în stare, asfel că, în acest caz, o bună parte din proiecte, aproximativ o treime din bani, au fost fazate, cu alte cuvinte a fost amânate la implementare pe programele POIM 2014-2020. Tot „ omul negru”, UE, ne-a spus că: dacă tot v-ați luat angajamentul, la momentul aderării, că veți implementa standardele uniunii în acest domeniu, și, de prin 2020, să reciclați ,în gropi conforme, ecologice, de gunoi, măcar 50% din ceea ce se colectează, vă mai păsuim puțin. Scopul declarat și de perspectivă – un trai mai bun, mai sănătos și un cost al vieții mai redus,pentru noii cetățeni  ai Uniunii.

Realitatea? Tot din Dâmbovița, asta pentru că îmi este la îndemână și pentru că, în general, mecanismul funcționează identic peste tot. La momentul implementării taxa avea valoarea de 16 lei/lună/gospodărie. A crescut constant, 17,18, 21 de lei, la momentul actual. Gropile de gunoi, două la număr, devenite conforme, de prin 2010, s-au umplut, consecință și a faptului că reciclarea a rămas doar pe hârtie. Soluția? Idiferent care ar fi presupune doar un singur lucru – “Alți bani, altă distracție.” Ai cui bani? Nu cred că mai e nevoie să spun. La fel și cu distracția.

 

P.S.

Era să uit. ADI-urile de salubritate, adică asocierile care gestionează problema gunoiului, de la colectare și până la depozitare, au înflorit, de la numărul de angajați, plătiți tot din bani publici, și până la valoarea remunerațiilor lunare, ba, în unele cazuri, au apelat și la varianta unor „inginerii” de-a dreptul hilare, inventând posturi de administrator public, pentru o asociație, nu primărie sau consiliu județean, cum a stabilit legea inițial, tocmai în ideea de-a mai asigura niște sinecuri. Asta în timp ce datoriile cresc, la fel și taxele iar sancțiunea pentru neconformare la normativele UE pornește la 1 ianuarie 2021, ce e drept,  cu un cuantum de 200.000 de euro /zi.