“Golanul” fotbalului mondial a încercat să mai dribleze, încă o dată, viața. Din păcate, pentru Diego Armando Maradona, ultimul “dribling” a fost unul nereușit. Pentru restul lumii pare că nereușita, celui mai mare star al fotbalului mondial, zic acum mulți (greșit, totuși, după părerea altora, la fel de mulți), a fost numai încă un prilej de a încerca să se suie pe un soclu doar poleit cu aur, atunci când “statuia” începea deja să părăsească “norii” și să se îndrepte spre teluric , acolo unde ar fi trebuit, de fapt, să fie de la început. Soclul gloriei atrage ca un magnet însă, iar toți neaveniții lumii încearcă să prindă câte ceva din aura efemeră a imortalitălității, “plângând” cu lacrimi de mim, la căpătâiul unei statui despre care, probabil, nici nu știu ce înseamnă, cine a ridicat-o sau de ce.
El Pibe D´Oro
Născut în Lanús , capitală a Districtului Lanús, Provincia Buenos Aires, Argentina, dar crescut într-o provincie a Buenos Aires-ului, Diego Armando Maradona a fost primul băiat din familie săracă, cu 6 copii. Cu origini spaniole, italiene, croate și argentiniene indigene, Maradona a debutat în fotbalul mare la numai zece zile de la împlinirea vârstei de 16 ani. A jucat la Argentinos Juniors din 1976 până în 1981, când a fost transferat pentru 1 milion de lire sterline la Boca Juniors.
După Cupa Mondială din 1982, în iunie, din Spania, Maradona a fost transferat la Barcelona pentru suma record la acea vreme de 5 milioane de lire sterline.
“La Barcelona, Maradona a intrat în dispute frecvente cu directorii echipei, și în special cu Josep Lluís Núñez – președintele clubului, iar în 1984 acesta a cerut transferul său de pe Nou Camp. A fost transferat în Italia – Serie A, la SSC Napoli pentru o altă sumă record la acea vreme în cuantum de 6,9 milioane lire sterline. “
Condusă de Maradona, Napoli a câștigat singurele sale trofee de campioni ai Italiei în sezonul 1986/87 și 1989/90, clasându-se pe locul 2 în campionat de două ori în sezonul 1987/88 și în 1988/89. Alte trofee câștigate de Maradona cu Napoli în perioada sa includ Cupa Italiei în 1987, (finaliști ai Cupei Italiei în 1989), Cupa UEFA în 1989 și Supercupa Italiei în 1990.
Maradona a participat la 4 turnee consecutive ale Cupei Mondiale F.I.F.A., conducând Argentina la câștigarea titlului mondial din 1986 și la câștigarea medaliei de argint (locul 2) din 1990. Istoria, cel mai probabil, va consemna doar momentul din 1986, catalogat ca golul secolului în fotbalul mondial.
“Golanul”
Aici, în 1990, s-a oprit și gloria fotbalistică a lui Maradona. În timpul perioadei sale din Italia, problemele personale ale lui Maradona s-au înmulțit. A continuat să consume cocaină, primind amenzi de 70.000 de dolari din partea clubului pentru lipsa de la antrenamente și jocuri, probleme datorate mai ales stresului provocat de consumul de droguri. S-a confruntat cu probleme legate de nașterea unui fiu nelegitim și a fost suspectat de legături de prietenie cu membrii Cammora. După ce a fost suspendat pe o perioadă de 15 luni pentru testare pozitivă cu cocaină, Maradona a părăsit Napoli în dizgrație în 1992 .
“La turneul final din 1994 al Cupei Mondiale desfășurat în Statele Unite, Maradona a jucat doar două meciuri, înscriind un gol împotriva Greciei, înainte de a fi trimis acasă, după ce a fost depistat pozitiv cu efedrină la un test antidoping. În autobiografia sa, Maradona a argumentat că rezultatul testului se datorează antrenorului său personal care i-ar fi dat să consume băutura întăritoare Rip Fuel. El susține că varianta americană a acestei băuturi era diferită de cea argentiniană și de aceea a fost eliminat de la participarea în runda a doua a turneului. FIFA i-a solicitat să părăsească turneul și implicit Argentina a fost eliminată în faza secundă a turneului final de către România “
Sursa wikipedia
După ce a abandonat cariera de jucător, Maradona , un star mondial, creat probabil din dorința de neconformism a maselor largi de fani ai fotbalului, a ales să pluseze la capitolul lumina reflectoarelor, reușind să iasă în evidență prin scandalurile și controversele aproape nesfârșite în care a fost implicat. Maradona a tras chiar cu o armă cu aer comprimat asupra reporterilor care îi invadaseră intimitatea.
În 2000, Maradona a publicat cartea autobiografică „Eu sunt Diego”, care a devenit imediat un bestseller în Argentina. Doi ani mai târziu, Maradona a donat drepturile de publicare a cărții sale „poporului cubanez și lui Fidel Castro” (unul dintre dictatorii planetei), un alt gest controversat, din lungul șir al altora asemenea.
La 2 noiembrie 2020, Maradona a fost internat într-un spital din La Plata, iar a doua zi a suferit o intervenție chirurgicală pe creier pentru tratarea unui cheag de sânge, fiind externat la 12 noiembrie. La 25 noiembrie 2020, Maradona a decedat la Buenos Aires, în urma unui stop respirator.
Mesaje după anunțul decesului 
Apropiații săi spun că stilul de viață mai mult decât dezordonat, dominat de consum excesiv de alcool și cocaină, a fost, cel mai probabil, cauza principală ce i-a grăbit sfârșitul, ca și cauza nenumăratelor scandaluri în care a fost implicat.
În 2005, în timp ce realiza o emisiune la o televiziune argentiniană, Maradona și-a luat singur un interviu. Atunci a mărturisit ce ar vrea să îi fie scris pe piatra de mormânt (epitaful), concluzionând practic o carieră dominată de multe controverse dar și încărcată de reușite, în plan sportiv.
*”Gracias a la pelota!” – Mulțumesc mingii!
A spus Diego.
El Pibe D`Oro a fost unic și probabil că așa ar trebui să și rămână. În Argentina sunt declarate trei zile de doliu național. La Napoli, în Italia, chiar dacă nu oficial, este deja doliu, în orașul ce respiră și trăiește prin fotbal (și Cammora, dar asta e o altă poveste).
În restul lumii, cei mai mulți caută să se agațe de numele Diego Armando Maradona în speranța că gloria celui ce a a fost “inegalabilul”, de pe terenul de fotbal, va trece și asupra lor.
El Pibe D´Oro doar zâmbește. El știe că dacă el nu a reușit să “dribleze” viața alții nici măcăr nu vor ști cum să încerce acest lucru.