În mai puțin de 5 luni (n.m.- iulie 2023) se vor împlini exact 4 ani de când au debutat lucrările de reabilitare de la stadionul “Eugen Popescu”, un obiectiv asumat în totalitate de administrația de la Târgoviște. Asumat pentru că reabilitarea a fost făcută cu fonduri proprii (n.m.– bani împrumutați, de fapt, asta pentru că la debutul lucrărilor nu exista altă posibilitate de finanțare a unui asemenea proiect), iar lucrul efectiv la stadion a fost realizat, în mare parte, tot cu firma Primăriei Târgoviște (Municipal Construct).
Saga , mai degrabă epopeea, a ceea ce s-a întâmplat la stadionul “Eugen Popescu”, în cei 4 ani de reabilitare (2019-2023), este prea lungă, fie doar și pentru un rezumat, pentru a fi cuprinsă în câteva cuvinte . Cum subiectul a fost amplu prezentat de spațiul Valahia Media, în toată această perioadă, nu voi prezenta, aici, istoricul obiectivului, ci doar finalitatea acestuia (n.m.- o simplă căutare în site, după cuvântul “stadion”, va da posibilitatea unei ample lecturi , una ce va oferi toate amănuntele necesare, pentru oricine este interesat de subiect).Mai bine zis finalul, așa cum se poate întrezări el acum, în februarie 2023.
În februarie 2023, adică cu o lună-două înainte de închiderea șantierului (n.m.– estimarea este una personală, neavând datele exacte), cu aproximație oricum, ținând cont de stadiul lucrărilor, stadionul de la Târgoviște arată precum se poate vedea în imaginile ce însoțesc acest articol: În rezumat, o construcție încropită. Mai puțin stadion și mai mult două tribune așezate una în fața alteia, pentru că peluzele lipsesc cu desăvârșire (unicat în toată Liga I).
Fostul stadion “Eugen Popescu” beneficia măcar de o peluză, capacitatea stadionului fiind, înainte de reabilitare, de aproape 12.000 de locuri (față de maxim 8.000 în noua configurație). Proiectul noii tribune I este unul ce ridică măcar câteva semne de întrebare (construcția este aproape finalizată), în sensul în care nu este sigur dacă noua copertină va reuși să își îndeplinească scopul pentru care a fost construită.
Oricum este mai mult decât nimic, cum este cazul fostei tribune I ( ce va deveni, în noua configurație, tribuna a II-a), una ce în continuare va lăsa spectatorii să se lupte cu toate capriciile vremii, fără vreun ajutor suplimentar ( n.m.- nici după reabilitare, așa cum se întâmpla și înainte de acest proces).
Tribuna veche se va sprijini, în extremitatea sa ce ar fi trebuit să facă legătura cu peluza demolată, pe un mal de pământ. La propriu și fără exagerare (vezi foto), iar în aceste condiții se pune întrebarea, de bun simț: Chiar va avea cineva pretenția că noul edificiu are vreo legătură cu secolul 21?
Nici la nivelul terenului lucrurile nu arată ca și cum ar fi fost gândite de cineva care se pricepe. Fosta pistă de atletism (cu zgură), de care beneficia stadionul, a fost înlocuită cu una de una cu beton (va fi acoperită cu tartan, probabil). O pseudo-pistă de atletism, pentru că aceasta a fost subdimensionată, la “reabilitare”, din 7-8 culoare de alergare având acum doar vreo 4 (n.m. – așa pare , momentan) și in unele locuri chiar 2, maxim 3, doar. Cu alte cuvinte, o inutilitate, stadionul nemaiputând găzdui, de acum înainte, nicio competiție de atletism, în aceste condiții de subdimensionare ( n.m.- dacă aceasta va fi realitatea la finalul lucrărilor).
După 4 ani, destul de multe milioane de euro cheltuite (n.m.– costurile totale anunțate, în unele locuri, sunt doar la stadiul de speculație, mai mult sau mai puțin întemeiată, în momentul de față, asta pentru că încă nu s-au încheiat cheltuielile) și mulți nervi, stadionul de la Târgoviște este aproape gata. Ce a ieșit este cel mult o viziune abstractă a unui stadion modern. Unii ar spune că poate fi și un simbol al neputinței. Ar fi prea simplu, să fie doar atât. De fapt, cel mai probabil, este mai mult decât atât.
Sursa foto articol– Captură postare youtube,