Spuneam, în materialul precedent (detalii aici), că modificarea OG 26/2000 a plecat, initial, de la intenții cât se poate de onorabile. Și nu, nu a plecat de la cei care au inițiat proiectul actual, Șerban Nicolae și Liviu Pleșoianu. Într-un material exhaustiv, singurul de acest fel de până acum, în septembrie 2016 (n.m. la tehnocrați – “Guvernul zero”, pentru cine nu își mai aduce aminte) la Ministerul pentru Consultare publică și Dialog Civic (Ministerul Consultării Publice și dialogului Social, la momentul actual) erau prezentate date centralizate cu privire la ONG-urile din România. La momentul respectiv 133 erau de utilitate publică ( de care am și vorbit în articolul precedent) și alte 1028 de asociaţii şi fundaţii înfiinţate în baza de legi speciale la care se adaugă consorţiile universitare.
Iată câteva date, în rezumat, din această informare, repet, la momentul septembrie 2016.
“Veniturile totale în ultimul exercițiu financiar raportat (ultimul bilanț): 339.324.252 lei – aprox. 80 de milioane de euro (la nivelul asociaţiilor şi fundaţiilor înfiinţate prin O.G. nr. 26/2000)
Total angajati: 2.588 persoane pentru organizaţiile ce au căpătat statutul de utilitate publică în baza O.G. nr. 26/2000.
Datorii înregistrate sunt în valoare de 400.000 euro.
Ministerele cu cele mai multe dosare de organizaţii de utilitate publică acordate prin H.G. sunt Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Culturii.”
Păi, în momentul de față ONG-urile de utilitate publică, adică statul le dă ceva bani și ceva sedii,doar la unii, ce e drept, sunt vreo 133. În plus, pentru ONG-urile de utilitate publică se acordă:
“…scutirea de la plata impozitului pe profit pentru veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, veniturile din închirieri de spaţii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică”
La nivelul lunii iunie 2016 MM comunica 11.700 beneficiari (pensionari cu pensii special înscriși în acest tip de ONG-uri) – total cuatum 8.640.635 lei lunar.
Concluzia era simplă: Era nevoie de
- Proceduri pentru:
- acordarea statului (criterii minimale/urmând a fi adaptate specificul fiecărui minister);
- etape de acordare;
- evaluare formală și calitativă / aplicare criterii de monitorizare;
- definire sferă de responsabilitate și proceduri la nivelul ministerelor de resort;
- definire sferă de responsabilitate a unei structuri centrale cu rol de urmărire a impactului politicii publice și de inițiere de propuneri de îmbunătățire.
7.Prevederi privind regimul special al unor entități cum ar fi partidele politice, spitale publice, etc.);
8.Claritate privind rolurile asumate la nivelul fiecărei autorități publice și nici consecințele lipsei unei monitorizări a activității organizațiilor de utilitate publică ulterioare momentului acordării acestui statut;
9.Responsabilitate națională unică privind urmărirea acestui fenomen;
Bun. Așa vine vorba pentru că, în niciun caz, studiul amintit, nu a generat (aproape) nimic bun, în sensul în care, inițiativa legislativă (aici detalii), a lui Liviu Pleșoianu și Șerban Nicolae, nu schimbă ce poate era de schimbat ci, prin obligarea prezentării rapoartelor financiare bianuale pentru orice ONG și inserarea prevederii de neimplicare politică a membrilor, fie doar și prin declarații ( nici pro, nici contra), lasă ușa larg deschisă pentru interpretări discreționare și decizii ce vor fi subiective, la modul absolut.nCu o adoptare tacită a legii și la Camera Deputaților, după modelul din Senatul României (detalii aici) nu s-ar mai putea spune decât că ultima “dală” din pavajul ce duce spre “iadul” ONG-urilor din România va fi fost deja așezată.