Începând din luna mai 2022, moment în care subiectul a apărut de nicăieri parcă (detalii aici, Valahia Media), despre comuna dâmbovițeană Doicești a ajuns să se vorbească, nu doar în România, mai mult decât s-a întâmplat vreodată. Chiar în toată Europa sau, de fapt, pe ambele maluri ale Atlanticului, despre site-ul fostei termocentrale de la Doicești a început să se vorbească cu uimire, cu deferență, cu atenție sau chiar cu indignare, câteodată. Asta pentru că se anunțase că aici, la Doicești adică, urma să se construiască o centrală nucleară de mici dimensiuni (Small Modular Reactor sau SMR), un proiect dezvoltat de americanii de la NuScale în asociere cu NuclearElectrica (societate a Statului Român).
Drumul spre instanță
Un proiect unicat în Europa se spunea și, până la urmă, primul din lume, dacă socotim că singurul proiect similar (n.m.: realizat în statul american Idaho) ar urma să fie gata ulterior celui din România, chit că a demarat înainte de cel românesc. Cel puțin așa se prezintă unele dintre termenele de implementare, de la cele două proiecte.
După anunțul din mai 2022, primul în care era precizat că pe terenul fostei termocentrale de la Doicești va fi construită o centrală nucleară (n.m.– din 2009 activitatea a fost oprită la fost termocentrală, iar în 2014 a fost cumpărat terenul și clădirile ce aparțineau acesteia de către European Energy Communications, companie cu acționariat românesc, cu suma 17 milioane de euro, de la Termoelectrica, societate a statului român) au urmat mai multe ieșiri în teritoriu, ale autorităților, chiar din iunie 2022, unele ce, însă, până în momentul de față cel puțin, nu au reușit deloc să risipească temerile justificate, ale localnicilor în primul rând, ce au urmat entuziasmului generat de anunțul inițial ( n.m.:- “miliarde de euro investiți, energie ieftină și curată, creare de locuri de muncă”, etc, după cum <sună > reclama proiectului).
Multe sau puține, aceste temeri sunt justificate pentru că, în “buna” tradiție românească, statul se pare că a decis ce e mai bine și ce nu, pentru o bună parte a comunității dâmbovițene, fără o consultare reală a comunității ( n.m.– fiind afectați, într-un fel sau altul,. nu doar localnicii din Doicești ci și cei din localitățile învecinate, zona fiind una foarte populată, și cuprinzând chiar două orașe, Târgoviște și Pucioasa, ce s-ar încadra în zona de excludere la un proiect a unei centrale nucleare clasice, spre exemplu; În cazul centralei SMR, până acum, se precizează că o astfel de zonă de protecție nu este necesară, dar fără argumente suplimentare).
Zona Idaho Falls, unde se va construi centrala SMR din SUA 
Modul centrală SMR
Pentru corectitudine, trebuie precizat că US Nuclear Regulatory Commission (NRC), a aprobat metodologia de calcul al zonei de excludere pentru centrale de tip SMR, din care rezultă că, în cazul reactoarelor modulare mici,este necesară o zonă de excludere mult mai redusă decât pentru centralele nucleare clasice. Americanii de la NRC au dat acordul pentru centrala din apropiere de Idaho Falls, din statul Idaho, ce este similară cu cea de la Doicești, din România, dar care urmează a fi construită într-o zonă oricum mult mai puțin populată, chiar remote, decât cea de la Doicești, în condițiile în care acest tip de centrală este oarecum experimental, momentan, dat fiind faptul că cele două proiecte (de la Doicești-România și Idaho-SUA) sunt primele din lume, de acest fel.
Conflictul juridic
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în SUA, proiectul din România a ajuns și între dosarele de soluționat ale instanțelor.
Încă din iunie 2022, senatorul dâmbovițean Dragoș Popescu a cerut NuclearElectrica câteva clarificări în legătură cu proiectul demarat la Doicești (vezi foto document mai sus), iar răspunsul celor de la SNN a fost unul parțial, în sensul în care unele dintre informații au fost refuzate a fi oferite. Astfel că s-a ajuns în instanță, existând o plângere pentru se obține un răspuns oficial, mai ales pentru:
O copie a studiului aprofundat care a analizat mai multe amplasamente potențiale din România pentru amplasarea unor reactoare modulare mici NuScale în urma căruia a fost ales amplasamentul de la Doicești, județul Dâmbovița și care au fost amplasamentele alternative studiate și care sunt motivele care au dus la alegerea amplasamentului de la Doicești, județul Dâmbovița?
Dincolo de argumentele aduse în instanță de părți (n.m.- am considerat că o prezentare in extenso a argumentelor folosite de părți ar diminua mult atractivitatea și adresabilitatea acestui material, astfel că am renunțat a face referiri ample la acestea) cea mai importantă rămâne decizia instanței ( Tribunalul Dâmbovița) prin care nu s-a acceptat obligarea celo de la NuclearElectrica la un răspuns privind rațiunea pentru care a fost ales amplasamentul de la Doicești și nu un altul ( eventual amintirea altor locuri ce au fost analizate). Astfel că, momentan cel puțin, NuclearElectrica “rămâne” cu ce a vrut să comunice, legat de proiectul de la Doicești și, mai încolo, când proiectul se va mai maturiza, vor mai spune câte ceva. Eventual ca și până acum, adică selectiv. Senatorul dâmbovițean Dragoș Popescu a anunțat că va face recurs la acestă decizie a Tribunalui Dâmbovița ( decizie din data de 15 februarie 2023). (vezi mai jos fragmente din decizia instanței)
La Doicești, amplasamentul viitoarei centrale SMR arată de-a dreptul apocaliptic în acest moment ( n.m.- în februarie 2023 când sunt realizate și instantaneele ce însoțesc acest articol), demolările fiind, în continuare, din câte se vede în imagini, la ordinea zilei.
Cei de la NuScale au semnat 19 angajamente la nivel mondial , pentru centrale SMR, după cum precizează presa nord-americană. Primul modul funcțional va fi gata însă tot în Idaho, nu mai devreme de 2029, în amplasamentul de la Idaho National Laboratory. .La Doicești, rămâne de văzut dacă va fi vorba de implementarea întradevăr a unei centrale nucleare de tip SMR sau vor rămâne doar studiile si planurile. Asta și pentru că în SUA, deja, sunt probleme semnificative legate de costurile de producție a MW-ului, într-o astfel de centrală. Un cost ce aproape s-a dublat, în ultimele luni, mai multe admnistrații locale retrăgându-se din proiectul inițial, din această cauză ( în SUA cotele din potențiala producție sunt cumpărate anticipat de către beneficiari).
În România, momentan cel puțin, nu vrea nimeni să răspundă la întrebarea simplă: De ce la Doicești, în mijlocul unor comunități extrem de populate și nu în altă parte?
Despre alte întrebări, cu mult mai “grele”, precum cele privind eventuale costuri, dar și o analiză cost-beneficiu, nici nu mai are sens să mai amintim.