În mod normal nu ar trebui să le pese. Asta cel puțin e retorica folosită atunci când vine vorba de Diaspora, de către cei care nu au fost prea mulțumiți, de-a lungul timpului, de voturile obținute din această zonă electorală.
Că acum este vorba despre casa comună, Europa, nu pare să fie un impediment, ca argumentul să fie readus în prim-plan. “Dacă au plecat, să nu mai voteze, că ei nu stau cu noi, aici. Noi știm mai bine ce trebuie să votăm și pe cine.”, Asta am auzit, de prea multe ori, atunci când se vorbește despre Diaspora românească. Că, de cele mai multe ori, vorbim de o dublă măsură, în sensul în care voturile sunt bune doar dacă coincid cu propria opțiune, nici nu cred că mai are sens să amintesc. Că vocile, ce spun asta, sunt din ce în ce mai puține, consecință directă a faptului că cei care nu au familiile plecate “afară” au rămas din ce în ce mai puțini, cred că este iarăși o evidență.
Pe de altă parte, nu aș putea spune decât atât. Dacă nu le-ar păsa, de ce ar vota pentru România? Poate că ar fi putut să voteze, cei din Europa, pentru țara de adopție, dar au ales să voteze pentru România și viitorul ei european. E o opțiune.Tu, de ce ai renunța la ea? La un moment dat voturile mai puține, contabilizate de România, și o redefinire exactă a numărului total de români cu drept de vot (este evident că România nu mai are 18 milioane de cetățeni cu drept de vot) vor duce la scăderea reprezentării României în Parlamentul European. Ar fi un minus, dar doar dacă mai credem că România poate avea o “voce” în Parlamentul European și, evident, dacă mai credem în Europa comună. Dacă nu…
Imaginile de mai jos sunt din data de 26 mai 2019. Augsburg (land Bavaria)-Germania, ora locală 10.00. Sunt sute de români la o coadă, pentru a vota. Plus un tânăr ce spune de ce a venit să voteze. Poate conteză. Poate nu.