Spuneam, în finalul primei părţi, că există realităţi neexprimate statistic, cel puţin atunci când vorbim de statistici oficiale. Vă aduc aminte de harta promovabilităţii la Bacalaureatul din 2017, acolo unde roşul cel mai aprins (culoarea dezastrului, în cazul de faţă) se regăsea undeva în zona Teleorman-Giurgiu.Ei bine, oare o fi întâmplător că această zonă, este prima la şomaj şi ultima la infrastructură? O fi doar o coincidenţă că zona are cele mai puţine biblioteci din ţară şi că odată ce întâiul fiu al zonei a ajuns să deţină puterea, de facto, nu şi de jure, deocamdată, în România, primul lucru la care s-au gândit, cei ce deţin puterea, a fost să construiască un stadion la Alexandria, cu bani de la stat, multe milioane de euro, în condiţiile în care sportul local lipseşte aproape cu desăvârşire? Şi atunci, nu ar fi îndreptăţită ideea, exprimată de cei de la “Sarmalele Reci”, în urmă cu mai mulţi ani, cum că :“ Ţara te vrea prost”?Exagererez? Uitaţi încă o hartă, unde sunt redate mediile de 10, tot de la Bacaraureat 2017. Nu comentez mai mult decât atât. Analizaţi aceaiaşi zonă de care vorbeam anterior, Teleorman – Giurgiu.
Dar, ca să revenim la cifre. INSSE (Institul Naţional de statistică), într-un comunicat de presă, de prin iunie 2016, (pentru amatorii de dovezi AICI, http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/sistemul_educational_2016_r.pdf) spune mai multe lucruri interesante. În paranteză fie spus, nu sunt un mare fan al statisticilor întocmite de autorităţile statului. De ce? S-au prins de prea multă vreme că o statistică făcută ca la „carte” anulează dubii şi întrebări, şi nu mai strică somnul “bizonilor”.În lipsă de alte date însă, chiar şi cu suspiciunile de rigoare, INSSE-ul are totuşi atu-ul că deţine capacitatea de a pune cap la cap informaţiile, mai bine decât altcineva. Aşadar, în anul şcolar 2014-2015, au absolvit învăţământul gimnazial 185.100 de elevi, iar mai departe, conform rezultatelor de la evaluarea naţională, la liceu, au mai ajuns vreo 125.000 de elevi. 60.000 de viitori şomeri ai Romaniei, sau analfabeţi funcţionali ai Europei, s-au mulţumit cu cele 8 clase. De fapt, doar 26.500, restul s-au prezentat la examenul de capacitate, dar l-au ratat cu felicitări. Felicitări pentru încercare, bineînţeles.
Tot în acelaşi comunicat, INSSE-ul ne mai spune că vreo 189.000 de elevi au reuşit, în anul şcolar 2014-2015, să ajungă la limanul celor 12 clase. Foarte frumos. Rezultatul bacalaureatului, din acelaşi an 2015, ne spune că, din cei aproximativ 169.000 de înscrişi, doar vreo 115.000 au reuşit să promoveze examenul maturităţii.La un calcul simplu (n.m. 189.000 minus 115.000) rezultă aproximativ 74.000 de potenţiali şomeri, asistaţi social sau mici “afacerişti”, europeni ce e drept, dar într-o Europă ce nu va rata nicio ocazie să le arate că nu ii vrea şi că prea puţin îi pasă de ei, chiar dacă nu pregetă să le vândă iluzii. Nimeni nu vrea analfabeţi funcţionali, dar asta o vor descoperi doar pe propria piele. Pentru a nu fi acuzat radicalim statistic, nu că ar avea vreo importanţă, nu cred că toţi cei 74.000, de care aminteam mai sus, se încadrează în categorie. Unii au avut ghinion, alţii au ales filiere profesionale, iar unii poate vor mai fi încercat, şi eventual reuşit între timp, să treacă de examenul maturităţii. Nu asta era ideea. De fapt, fie şi reducând la jumătate aceste sume, care se repetă anual ( în articol am folosit doar exemplul anului şcolar 2014-2015) sunt zeci de mii anual. Nici asta nu ar fi o problema, dacă în celălat talger al balanţei ar atârna ceva consistent, pentru echilibru măcar. Dar cu un număr din ce în ce mai mic, de elevi, ulterior absolvenţi de studii liceale şi mai apoi cu studii universitare ( o altă poveste unde statistica reprezintă doar un fel de narcoterapie) balanţa socială tinde către dezechilibre demne de preistoria umanităţii. Idealul unei populaţii educate, sau înalt educate ( în jurul procentului de 50 %, măcar) cum ar fi Japonia, Canada şi mai nou Finlanda ( Rusia e pe primul loc cu un procent de 53%, dar cine mai crede în Rusia şi statisticienii ei) rămâne doar o poveste de adormit copii. Orice analiză, chiar şi elementară, pentru România, ne poate demonstra că, procentual ,ne îndreptăm către momentul în care educaţia precară, instinctul ghidat informaţional de către cei puţini “aleşi”, oportunismul şi refuzul analizei informaţiei (cultivat vreme de decenii, iată, prin descurajarea dobândirii unei educaţii elementare) vor cântări hotărâtor în înclinarea balanţei către, chiar dăcă doare foarte tare, DOMNIA PROSTIEI.
P:S
Asta dacă nu cumva am ajuns deja la acest dezechilibru.