O ştire, aşa cum s-ar întâmpla dacă ar fi cazul să citiţi aici , ca şi în prea multe alte părţi, doar o ştire, ar suna cam aşa:
“În sesiunea iunie 2017, a examenului de Bacalaureat, rezultatele sunt incurajatoare.Procentul de promovabilitate a fost de peste 71 %, în creştere cu aproximativ 4%, faţă de 2016.În judeţul X creşterea procentului de promovabilitate, comparativ cu 2016, este cea mai mare din ţară, cu mai bine de… procente.În acelaşi timp, la coada clasmentului se află judeţul Y ,unde a fost înregistrat un procent de…,” bla-bla, bla-bla.
Ce ati reţinut? Că e bine, e foarte bine, creşte procentul celor ce promoveaza examenul maturitaţii, de la an la an. Copiii işi fac treaba, s-au pus pe învăţat, dascălii îşi fac treaba, au reuşit să îi “dăscălească” cum trebuie, ministerul Educaţiei gestioneaza din ce in ce mai bine problema invăţământului românesc. Programele, din ultimii ani, s-au dovedit a fi eficiente, poate doar pe ici , pe colo, mai sunt probleme,etc, etc, etc. Asta pentru că se sugerează o astfel de concluzie. Nimic mai fals.De fapt, este aproape invers. Să încep cu începutul. Iată care sunt procentele promovabilităţii ultimilor ani ,în ceea ce priveşte examenul de Bacalaureat.
- 2011: 45,7%
- 2012: 44,1%
- 2013: 56,4%
- 2014: 60,7%(161.682 inscrisi)
- 2015: 67,9% (inscrisi 168.945)
- 2016: 67,1% (inscrisi 129.395)
- 2017: 71,4% ( inscrisi aprox. 135.000)
Impresionant, nu-i asa? Haideţi să mai analizam ceva.Mai jos, puteti vedea o hartă, unde culorile reprezinta rate de promovabilitate din aceaişi marjă procentuală, pentru fiecare culoare. Roşul reprezintă zonele ‘triste’, sudul Munteniei (Giurgiu, Teleorman) o parte din Oltenia si Harghita.Apoi, trecând prin diferite nuanţe de galben şi portocaliu, se ajunge la verde, culoare cu care au fost cadorisite judeţele cele mai performante. In jurul arcului carpatic.
Nu insist, se poate vedea pe hartă.Doar o singură concluzie. Statistic, zonele ramân posesoare ale aceleiaşi culori, de la un an la altul, ceea ce înseamnă că trendul rămâne acelaşi,cu consecinţe,am să explic, ce au acutizat o stare de fapt.Trecând la un alt capitol, unul intrisec legat de subiectul anterior, am să vă mai prezint câteva date. Promovabilitatea la examenul de evaluare naţională (finalul clasei a opta) este aproape constantă, variind între 70 şi 80%, între 2013 şi 2017, de exemplu. 79,3%, cea mai mare, din perioada amintită anterior, fiind în 2015. Dar, haideţi să urmărim şi mai atent. În 2012, primul an în care au fost introduse camere video de supraveghere, la acest examen, procentul promovabilităţii a fost de, atenţie, 66,12%. Ulterior anului 2012, sistemul a fost păstrat, dar doar după multe războaie pro şi contra, în special în lumea politică. A nu se uita că 2012 a fost an electoral. Rezultatele?
- 2013 – 75,89%,
- 2014 – 71,12%
- 2015 – 79,3%
- 2016 – 75,10%
- 2017 – 77%
Cu două posibilităţi, fie în 2012 a fost, iertat să-mi fie dacă jignesc orgolii sensibile, vorba de o generaţie populată de idioţi, ce, în faţa jandarmului (camerele de supraveghere), a clacat definitiv, fie, ulterior, chiar şi cu supraveghere video, subiectele, sensibil mai uşoare şi mai puţin relevante, ca evaluare, au făcut ca procentele promovabilităţii să crească spectaculos. Sunt convins că este vorba de a doua variantă. De fapt, acesta este şi motivul pentru care am afirmat iniţial că atât Bacalaureatul, unde s-a întâmplat acelaşi lucru, cât şi examenul de evaluare naţională nu sunt, de fapt, decât instrumente de prostit statistic. Instrumentele de prostit programatic sunt mai multe, de la lipsa de finanţare din Educaţie ( 2,99% din PIB, ultimul loc în Europa Comunitară) , sistematica descurajare a dascălilor de a încerca să-şi urmeze vocaţia şi până la pauperizarea unor segmente importante din societatea românească, din ultimele decenii, ce a dus implicit la abandonul “de facto” al minorilor, ai căror cei 5,6, 7 ani de acasă s-au transformat în ani de educaţie a străzii, în multe cazuri. O concluzie, parţială deocamdată: statistica, nu numai cea românească, dar cu precădere cea din spaţiul mioritic, nu este altceva decat o pilula servita pe post de panaceu, pentru cei dispuşi să viseze cu ochii deschişi, că e din ce în ce mai bine, în timp ce realitatea ne omoară, încet dar sigur, prin ignoranţa şi gradul limitat de cunoştinţe de care dispun din ce în ce mai mulţi dintre conaţionali. Măcar dacă ar fi doar atât ,dar, din păcate, există şi realităţi care nu pot fi analizate pur statistic, pentru simplul motiv că sunt eludate sistematic, din orice statistică oficială.. Despre asta însă, în partea doua a acestui subiect.