Au făcut-o din nou! Guvernul Dăncilă alungă orice urmă de credibilitate și onestitate a gestului, legat de inițiativa referendumului de modificare a Constituției, în ceea ce privește articolul 48 din Constituție, prin care se redefinește noțiunea de familie ( cel puțin așa afirmă inițiatorii).
Prin forma aleasă, de organizare a Referendumului, Guvernul aruncă la coș reguli, norme și cutume, singura concluzie fiind că apelează iarăși la unicul principiul călăuzitor „ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”
Fără a comenta utilitatea și normalitatea demersului (bazat oricum pe exploatarea fricilor și angoaselor unor pături largi de populație, degrabă doritoare de a găsi vinovați, pentru eșecurile personale, în “grădina” altuia, dar, în același timp, un demers ce are justificare legală, prin cele 3 milioane de semnături strânse) forma de organizare a Referendumului, aleasă de Guvern, spune tot despre intențiile reale ale susținerii entuziaste a demersului, venită din partea social democraților – cel mai probabil testarea unui sistem ce a funcționat anterior și care, din păcate, este posibil să fie (re)implementat și în viitor.
Votul nesupravegheat și predispus la a fi fraudat, făcut oricum pe repede înainte.
Ordonanța de Urgență pentru declanșarea Referendumului nu poate justifica urgența demersului. A fost inițiat în 2015, depus în Parlament în 2016 și a trecut de cele două camere în ani diferiți, 2017 și 2018.
Nu se putea apela la varianta legală a celor 30 de zile, ante Referendum?
Conform legii nr. 3/2000 (ale cărei modificări au fost votate chiar anul acesta de PSD) Referendumul se organizează „în ultima duminică a perioadei de 30 de zile de la data adoptării în Parlament a actului normativ de revizuire a legii fundamentale.”
Guvernul Dăncilă renunță la perioada maximală și normală (dpdv constituțional) de 30 de zile și, în plus, decide că, de data asta, vor fi două zile de vot. De ce nu trei sau o săptămână? Probabil că data viitoare se va întâmpla astfel, în nici un caz la alegerile parlamentare, acolo nu constituie un avantaj prelungirea perioadei de votare, în special pentru cei de la putere. La fel s-a întâmplat în 2003, la Referendumul de modificare a Constituției când, pentru a strânge numărul de voturi, pur și simplu erai alergat pe stradă cu urna mobilă, să votezi.
Curat-murdar, democrație și libertate de expresie.
În al doilea rând, sistemul electronic de supraveghere a votului nu va face parte din dotarea organizatorilor actualului Referendum. 
Vorbim de sistemul ce împiedică votul multiplu, testat cu succes la ultimele alegeri parlamentare ( acele tablete pe care le-ați văzut în secțiile de votare, dacă ați fost la vot), sistem al AEP-ului. Autoritatea ce, prin urgența cu care se organizează actualul Referendum, nu poate (asta e și ideea) folosi sistemul.
Actualul Referendum va fi aproape identic cu cel din 2003 (tot de revizuire a Constituției). Prelungit cu încă o zi, din pix, de Guvernul Năstase (n.m. referendumul din 2003), pentru că puteau, erau la putere. Acum (2018) au stabilit anticipat durata de două zile a Referendumului.
Onestitate și grijă față de alegătorii ce poate nu își pot exprima opțiunea?
Prostii. E vorba de un calcul meschin, prin care vor să se asigure că nu sunt “surprize“. Să ne gândim că, în 2003, organizau tombole cu premii, pentru cei ce veneau la vot, medicii ofereau consultații gratuite, în școlile unde erau secții de votare, se ofereau gratuități la meciuri de fotbal sau spectacole de teatru, pentru participanții ce prezentau cartea de alegător. Urna mobilă circula (cine mai supraveghea?) prin supermarket-uri cerșind câte un vot. Pe propria răspundere votai cât voiai, ca să iasă la număr. Pragul scăzut de validare din 2018 ( de la 50% la 30% )se pare că nu a produs siguranța necesară, așa că se iau toate măsurile asiguratorii, pentru atingerea numărului de șase milioane de votanți. E tot un calcul, meschin, poate, ipocrit sigur. În 2003 au strâns 7,2 milioane de voturi, în două zile de scrutin, așa că logica spune că este neapărat necesar, pentru atingerea scopului, ca și acum să se apeleze la prelungirea perioadei de scrutin. Nici măcar nu contează scopul, important este modul în care se încearcă atingerea lui.
Recurgând la un exercițiu de imaginație. Crede cineva că o eventuală propunere de mărire, la 48 de ore, a perioadei de vot și pentru alegerile locale sau parlamentare, ar fi întâmpinată cu același entuziasm? Nu i-ar avantaja, așa că nu se va întâmpla niciodată. Să nu uităm că nici măcar propunerea de revenire la votul în două tururi de scrutin, pentru alegerea primarilor (în ideea dobândirii legitimătății depline de către edilii șefi de localitate) nu a găsit un minim de deschidere, în rândul “Partidului primarilor” (n.m. nu cred că mai e nevoie de identificarea exactă a partidului). Asta pentru că se pierde din avantajul candidatului în funcție, aflat în competiție pentru un nou mandat.
Din aceste considerente, dar nu numai, Referendumul din 6-7 Octombrie 2018 nu este altceva decât draparea unui car funerar. Cu idei, aparent populare, oricum sensibile a găsi susținere și simpatie în păturile angoasate, de un viitor incert, ale unei bune părți a populației. Car funerar ce transportă, măcar în această metaforă, către uitare, ideea de corectitudine socială și principialitate. Sub faldurile strălucitoare,poate demne de admirație, carul funerar rămâne tot cu un singur atribut și o unică utilizare.
-De ce fac asta?
-Pentru că pot. Pentru că, acum, ei sunt (încă) la Putere.