Ce sunt banii publici? Sunt acele fonduri de care dispune statul, cel mai adesea după bunul plac, ce sunt colectate/adunate din taxe și impozite, încasate de la populație.
Fie că vorbim de taxele pe muncă (contribuțiile de la salariu), fie că vorbim de impozite și taxe locale (cum ar fi cel pe proprietate) sau de cote defalcate din TVA ( după colectare la bugetul de stat, se redistribuie către UAT-uri, județe și primării, conform unor algoritmi complicați, iar o bună parte dintre aceste sume chiar fără algoritmi, cu alte cuvinte la bunul plac al celui ce are banii, consiliile județe în cele mai multe cazuri), toate se încadrează la categoria fonduri publice. Singura caracteristică comună, a tuturor acestor fonduri, este că Statul (Guvern, CJ-uri sau primării) folosește acești bani (are obligația), în funcție de alocare, pentru “dezvoltarea comunităților”, se spune. Fiecare însă înțelege, din această sintagmă, exact ceea ce dorește, iar alocările sunt, în majoritatea cazurilor, doar o împărțeală politică, după criterii dubioase, către unii doar, din ceea ce s-a colectat de la toți.
În România, Statul Român continuă să inventeze fel de fel de programe ce să asigure spoiala legalității pentru împărțeala clientelară a acestor fonduri. Așa a fost inventat celebrul PNDL ( Programul Național de Dezvoltare Locală), perpetuat de mai toate forțele politice, ce au înțeles potențialul electoral al acestui tip de program:
Bani dați către primari pentru proiecte inutile, în multe cazuri, sau supradimensionate financiar, menite însă a fi realizate doar pentru a lua ochii electoratului local, între două rânduri de alegeri, pentru ca la urne să poată fi clamat supremul, <<I-a uite ce-a făcut primarul și partidul, pentru noi.>>
Oricum, cam atât au și durata de viață, de obicei, aceste proiecte, adică un ciclu electoral. Evident că doar atunci când sunt și finalizate. Vorbim de proiecte mici, ce nu sunt integrate într-o strategie de dezvoltare mai amplă, de județ sau chiar de țară sau măcar regională. Rezolvă punctual o problemă de moment, de fapt este mai mult un “dat cu var” peste problemă, una ce astfel, doar aparent, a fost rezolvată.
Cu o desfășurare fără precedent, ca dimensiune financiară, prin proiectul intitulat “Anghel Saligny” (65 de miliarde de lei, declarați în momentul de față) programul nu a fost suficient pentru a acoperi, în unele locuri, setea neostoită de fonduri publice, ce să fie cheltuite după bunul plac de unii ( chiar și în condițiile în care suma a fost mărită de la 50 la 65 de miliarde de lei). Detalii despre ce înseamnă “Anghel Saligny” găsiți și aici- Valahia Media.
Pe de altă parte, precursorii programului “Anghel Saligny”, adică programele de tip PNDL, au arătat cam cum se face treabă în astfel de programe ( un exemplu din Dâmbovița, un pod de la Șotânga). Sunt zeci, dacă nu sute de astfel de “realizări de excepție” ce au fost finalizate, iar ulterior “au constatat” că fie sunt inutile, fie că au fost făcute prost, fără a respecta nici măcar proiectul inițial, dar mărind alocarea financiară, fără multe justificări, doar din pixul celui ce beneficiază de pomana extrasă din buzunarul statului ( n.m.– de controlat nu controlează nimeni ce și cum se cheltuie, asta făcând tipul acesta de proiecte extrem de dezirabil, spre deosebire de cele realizate cu fonduri europene, bani gratis cu alte cuvinte, dar unde rigorile sunt infinit mai mari, precum și controlul de calitate a lucrării).
Tot un exemplu din Dâmbovița (proiect realizat, aprope gata, cu bani veniți prin PNDL) a stârnit rumoare, mai mult pe plan local, în ultimele zile. Cei de la Libertatea au prezentat cum un pod peste râul Argeș, la Corbii Mari, a devenit mai îngust (un singur sens de mers pentru mașini) și mult mai scump, decât era prevăzut inițial, după reabilitare.
Consiliul Județean (CJ) Dâmbovița a dat aproape 34.000 de lei pe fiecare metru liniar construit al unui pod peste Argeș, preț care a tot crescut pe parcursul lucrărilor: de la 6,4 la 9,4 milioane de lei. Șeful CJ, Corneliu Ștefan, nu poate explica diferența de preț și, mai mult, a scris pe rețelele de socializare că podul ar fi mai lat cu doi metri decât este în realitate și că are două benzi. Înainte de inaugurare, a dus în vizită pe șantier și cinci parlamentari PSD.
Sursa : Libertatea
Deși în articolul prezentat anterior, scuza este, conform celor spuse de cei de la Libertatea, faptul că a fost doar o eroare de comunicare, în realitate problema este și mai mare. Cazul Corbii Mari s-au putea să fie regula și nu excepția. De altfel, chiar și după articolul amintit, președintele CJ Dâmbovița se laudă cu podul de la Corbii Mari (amintește chiar de o sumă de 10 milioane de lei), nimeni neprecizând însă faptul că firma ce s-a ocupat de lucrare, inițial, a cerut o majorare a costurilor cu materialele. Bani mai mulți cu alte cuvinte, dar a fost îndepărtată din proiect, din acest motiv, fiind agreată o alta (fără licitație, de data asta) ce, la rândul ei, a mărit costurile de execuție a lucrării. Una tot proastă (n.m. – lucrarea), până la final, în condițiile în care podul nou rămâne subdimensiont și rezolvă doar parțial o problemă locală ( vezi mai jos postarea facebook/ Corneliu Ștefan, cu amănunte)
După cum aminteam, podul de la Corbii Mari este doar o picătură într-un ocean. Tot în Dâmbovița, practica irosirii banilor publici, prin programe de tip PNDL, capătă o dimensiune suplimentară. La inițiativa actualei conduceri a CJ Dâmbovița ( PSD) programele PNDL au fost copiate la o scară mai redusă și a fost inventat Programul Județean de Dezvoltare Locală (PJDL), o copie în miniatură a PNDL, prin care CJ Dâmbovița dă bani primăriilor din judet, pentru diferite proiecte ale acestora. Foarte bine! “Se asigură dezvoltarea unitară a județului și a comunităților dâmbovițene“. Se spune. Așa să fie?
Ce e PJDL?
În data de 27 mai 2022, Consiliul Județean Dâmbovița aprobă, cu largă majoritate, asocierea în 45 de proiecte cu 35 de unității administrativ teritoriale din Dâmbovița. Asocierea prevedea cofinanțare, din partea CJD, în cuantum de până la 50%, a unor proiecte propuse de primăriile din Dâmbovița pentru PJDL. Cum programul este generos, în sensul în care se poate propune apropae orice, banii au fost dați după criteriile de alocare stabilite în program și eligibilitate. Cu alte cuvinte, poți să ceri orice, la orice sumă, important este să ai susținerea celui/celor ce dau banii ( fonduri publice). Au fost depuse pentru finaanțare 56 proiecte, conform informațiilor furnizate chiar de către președintele CJD, Corneliu Ștefan, dar doar 45 au primit aprobare (au fost eligibile se spune).
Suma totală este de aproximativ 97 milioane de lei, din care peste 40 de milioane sunt veniți de la CJ Dâmbovița. Proiecte de aducțiune apă, canalizare, reabilitare drumuri comunale, construire dispensar,construire loc de joacă sau bază sportivă, poduri sau chiar unul de mediu, și evident asfaltări, toate aceste tipuri de proiecte se regăsesc pe lista celor ce vor fi finanțate, fiind de strictă necesitate și care, odată finalizate, vor ajuta la dezvoltarea comunităților locale. În data de 31 mai, după aprobarea din ședința CJD, au fost semnate deja și contractele de asociere. “Să vă dea Dumnezeu sănătate!”, este replica cel mai des întâlnită, la semnarea contractelor, venită de la edili către președintele CJD, ce a semnat această alocare financiară. Dincolo de oportunitate ( una evidentă în multe cazuri), din păcate, “păcatele” programelor de tip PNDL se regăsesc și în aceste alocări ale PJDL. Fără a încerca o prezentare exhaustivă, iată, doar la o citire în diagonală, cam ce se regăsește în aceste contracte.
La Crângurile, satul Bădulești, se va construi un loc de joacă pentru copii, în valoare de peste 700.000 de lei. Bădulești este cel mai mare sat din Crângurile (comună cu aproximativ 3000 de suflete), satul având, în 2011, 545 de locuitori ( în 2022 probabil că mult mai puțini). Cu alte cuvinte, “e clar”, la Bădulești, mediu rural, cea mai importantă problemă era că nu au unde să se joace copii satului, iar pentru asta e nevoie de un proiect de aproape 140.000 de euro. În condițile în care, pentru ce se intenționează a se realiza la Bădulești, pe piața liberă, la prețurile de achiziție, costurile sunt de doar aproximativ câteva sute de euro, pentru fiecare element de mobilier în parte (vezi foto, mai jos).
Prețuri mobilier, loc de joacă (orientativ)
La Pătroaia, tot comuna Crângurile, se va construi și un teren de sport, în valoare de 500.000 de lei (100.000 de euro) cu o dimensiune de aproximativ 200 mp. Un teren de fotbal de mici dimensiuni, cu gazon sintetic (după cum reiese din proiect). Ca și termen de comparație, un teren de fotbal (vezi foto), tot sintetic, dar de 894 de mp, costă, cu tot ce este necesar, cam 80.000 de lei (plus TVA) rotunjit cam 100.000 de lei. Rezultă un preț de vreo 5 ori mai mic decât cel de la Pătroaia, dar cu o suprafață construită de 4 ori mai mare. Rezultatul și concluzia sunt că, urmare a unei căutări sumare în vastul spațiu al internetului (nicidecum una exhaustivă), la Pătroaia, banii publici se îndrepată, accelerat, spre…apa Sâmbetei. Diferențele de prețuri sunt evidente, cred, pentru a justifica o astfel de concluzie.
Proiect PJDL, Pătroaia 
Cum în PJDL cele mai multe proiecte prevăd alocări pentru reabilitări rutiere, iată câteva exemple de prețuri, pentru care au fost adjudecate proiectele. La Dragomirești pentru 3215 metri liniari de stradă comunală asfaltată se vor cheltui 628.000 de lei. Aproximativ aceiași sumă, mai precis 677.000 de lei, se va cheltui pentru un trotuar (rebilitare) la Dragodana (sunt 850 de metri liniari de trotuar de reabilitat). E mult, e puțin? Cine poate spune, mai ales în România. Cert este că acestea sunt proiectele pentru care trebuia neapărat a fi cheltuiți banii publici, la Dragomirești și Dragodana. Nici măcăr de asfalt sau trotuar nu au bani administrațiile locale, din aceste două comune dâmbovițene, dar probabil că au zeci de angajați în primărie ce nu fac nimic., ar fi concluzia, deloc veselă, a acestei sumare analize.
Cea mai mare alocare din PJDL am regăsit-o la Târgoviște, aproape 14 milioane de lei, pentru reabilitarea a 1300 de metri liniari pe Calea București, o arteră ce arată precum în fotografia de mai jos. E mult, e puțin? Răspunsul, din nou, este unul complicat și aparține cititorului.
Sursa foto: Cristian Stan/ facebook
Ar mai fi ceva de spus? Cu siguranță. Dar cu altă ocazie.
Presa din Romania