În timp ce la marile proiecte implementate prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) adică banii aceia europeni nerambursabili (gratis)- în marea lor majoritate – se anunță că sunt probleme cu accesarea, în plan secundar, și cam ferite de atenția publică, curg sute (poate chiar mii) de alte proiecte implementate prin PNRR, despre care se spune că sunt ireproșabile. Proiecte ce, evident asta, ridică gradul de absorție, din miliardele de euro (n.m.– zecile de miliarde de euro) pe care UE le pune gratis la dispoziția României, prin PNRR. Cu alte cuvinte, prilej de laude și aplauze.În special politice. Foarte bine. Să fi aplauze!
Dacă insă ne uităm mai atent, la aceste proiecte mici, din PNRR, s-ar putea să ne cam piară entuziasmul, dar și cheful de aplauze.
Păi, de ce?
Reclama-i sufletul proiectului?!
În prima jumătate a lunii mai 2025, cu mare entuziasm (politic) CJ Dâmbovița anunța că a reușit să demareze un alt proiect ce beneficiază de finanțare prin PNRR (n.m.– 1,75 milioane de lei): “Hub-uri de dezvoltare a competențelor digitale la biblioteci-etapa a II-a”. Concret și cât se poate de pe scurt, 11 biblioteci rurale ar urma să fie dotate cu echipamente digitale, laptop-uri în principal, iar una dintre acestea, cea de la Moroieni, ar urma să fie transformată în hub digital, adică se mai lucrează, în proiect, și pe la construcție. Pe scurt, se întâmplă doar după cum ziceam, ceea ce nu înseamnă că am fi departe de adevărul întreg al proiectului, cu o descriere, să-i spunem așa, în rezumat, precum cea anterioară.
Foto: Captură postare facebook /Corneliu Ștefan (președinte CJ Dâmbovița)
Despre beneficiul real al proiectului nu cred că are sens a vorbi aici (adică alfabetizarea digitală a unor zone rurale în care, de obicei, Biblioteca este percepută, în cel mai bun caz, ca o reminiscență a trecutului, un fel de muzeu în care te duci doar dacă ești obligat). Asta pentru că ar fi prea mult de comentat. Să zicem, totuși, că realizarea este excepțională, că rezolvă probleme fundamentale din Dâmbovița, că “nu se mai există” ceva similar, în istorie. Adică așa cum prezintă proiectul autoritățile din Dâmbovița.
Foto: Inaugurare Biblioteca Gura Ocniței, judet Dâmbovița (martie 2025), o instituție devenită hub digital, prin prima etapă a proiectului; Sursa foto- Corneliu Ștefan / Facebook
Totuși, se pune următoarea întrebare: Proiectul, ca proiectul, bun, rău, poate fenomenal, dar de ce să dai aproape 10% din valoarea lui pentru promovare?
–Cum așa? De unde suma asta? E o exagerare, sigur!
–Nu, nu e!
În data de 2 iulie 2025, în SICAP (sistemul electronic național pentru achiziții publice), apărea un contract (achiziție directă) între Consiliul Județean Dâmbovița (Beneficiar), pe de o parte, și un II (Întreprindere Individuală), cu sediul în Dâmbovița (obiect de activitate -mass media), în calitate de prestator de servicii. Valoarea contractului este de 1800 de euro, pentru “servicii materiale de informare și publicitate aferente proiectului Hub-uri de dezvoltare“, adică exact proiectul prezentat anterior, cel cu bibliotecile din Dâmbovița.
Foto: Captură pagină site deținut de II-ul ce a câștigat proiectul cu promovarea hub-ului de dezvoltare digitală, de la bibliotecile din Dâmbovița
Ok, am înțeles, CJ Dâmbovița, pentru că poate (și chiar are între obligații acest lucru, adică publicitatea la proiectele cu finanțare europeană, pe care le implementează), dă 1800 de euro cui trebuie, un II apropiat (n.m.- că dacă nu s-a putut o firmă, măcar atât să fie, adică un II, nu doar persoană fizică, ca sa zică lumea că și-au împărțit banii între ei), ca să promoveze proiectul. Asta e, achiziție directă, ia cine știe să se înțeleagă cel mai bine, cu autoritatea, că doar nu erau să dea banii la cei care critică. Până la urmă, 1800 de euro, față de 1,75 de milioane de lei, nu ar fi chiar un capăt de lume.
Dar, ce să vezi: În data de 15 iulie 2025, tot în SICAP, apare încă un contract, tot între CJ Dâmbovița și II-ul amintit anterior, tot cu focus pe proiectul cu bibliotecile din Dâmbovița, și tot promovarea acestuia. Numai că, de această dată, “generozitatea” CJ Dâmbovița este ceva mai mare. Muuult mai mare, de fapt. De vreo 28 – 29.000 de euro, mai exact:
Sursa foto: Captură SICAP
Acum, însă, sub titulatura de “servicii suport de instruire aferente proiectului “ “Hub-uri de dezvoltare a competențelor digitale la biblioteci-etapa a II-a”. Cel mai probabil, este vorba de instrucțiuni pentru deschiderea laptop-urilor cu care vor fi dotate bibliotecile, că alte instrucțiuni nu pot fi necesare, la ce se întâmplă în proiect. Desigur, carecterizarea anterioară este doar o minimalizare a acțiunii, dar, având în vedere dedicarea cu care ambele contracte au fost date, prin achiziții directe, II-ului amintit, unul a cărui activitate (n.m.- un site fără audiență practic) se rezumă la servicii media, totul seamănă cu altceva.
Un altceva ce, în niciun caz, nu intră în sfera celor de aplaudat la scena deschisă.
O autoritate publică dă aproximativ 10% din valoarea unui proiect (1800 euro+29.000 de euro, la un proiect ale cărui costuri sunt de vreo 350.000 de euro) pentru publicitate și servicii suport (probabil inutile), către un II prieten, din fonduri europene. Că tot sunt bani gratis și nu stă nimeni să vadă ce și cum. Mai ales la un proiect ce, așa cum ziceam, are ca targhet dobândirea de competențe digitale într-o comunitate rurală. Adică imposibil de verificat dacă s-a întâmplat, real, ceva, în afară de echipamentele ce trebuiesc, efectiv, cumpărate, pentru a avea ce număra la inventar.
Ce ar mai fi de spus?
Nimic, probabil, în afară de faptul că: Și asta-i România! Chiar dacă, precum în cazul prezentat mai sus, nu-i neapărat ceva ilegal. Cu siguranță, despre partea morală, a modului de lucru, nici nu are sens a vorbi.
De fapt, și la partea cu legalitatea, poate nu ar strica și o privire din domeniu, că, cine știe….
P.S.
Am anonimizat, în toate documente publicate, denumirea exactă a II-ului din această poveste, pentru că, ca la toate II-urile, este vorba despre o persoană fizică, și chiar dacă nu ar fi fost neapărat o problemă legală -publicarea fără anonimizare- am considerat a fi mult mai ” de bun simț” a proceda astfel. Oricum, gestul nu înseamnă mare lucru, iar, acei care vor, pot găsi extrem de ușor, în documente publice, denumirea integrală a acestuia.
hai sa-ti fac eu safteaua la comentarii ca nu vad niciunul sau nu le publici, cred ca 2 e adevarul, un neica nimeni apolitic ca si idem 7 milioane de cetateni care nu voteza si la care nu ajungeti niciun partid din ro, dar care o inceseaza de la politicieni din plin.
– asa este, pndr – bani buni zvarliti pe gârlă si nu este singura furaciune, stadionul ăla mare si nou e alta furaciune, la saligny 99% e parasutare de bani in buzunarele partidelor si castei lor.
un raposat prefect de psd, nu mai stiu cum il chema, le-a zis lui stan si stefan pe vremuri sa nu mai inventeze metode de furat banii.
astia doi sunt foarte buni la metode legale de furat bani, cum ar fi acesta din articolul tau, de exemplu.
*bun, dar clitorisul vostru barna nu a facut exact acelasi lucru cu fondurile pe spinarea handicapatilor si nu cu cateva sute de mii de euro, ci cateva milioane, la fel de legal ca si stefan si clica lui???
mie imi place ca esti singurul site de media care mai face opozitie in db, au luat astia tot, dar mi-ar place si daca v-ati vedea bârnele din ochii usr, ca nu e nu doar o barna, aveti multe bârne in usr.
ai cam 90% dreptate in ceea ce spui, dar si cam tot 90% din ceea ce spui se intampla si in usr.
o zi buna!
mai vb candva sau nu
nu am gasit niciun partid pana in prezent care se recunoasca criticile si sa tina cont de ele
Nu există nicio problemă cu publicarea comentariilor pe acest site. Asta în primul rând. Pur și simplu, comentariile sunt,de obicei, în spațiul rețelelor de socializare, iar pe site, lumea preferă să nu mai comenteze. Nu este vorba de nicio cenzură, ci doar de o întărziere a aprobării comentariului (da, este necesar acest pas, pentru că așa a fost structurat site-ul încă din start).
Doi la mână: NU există vreo problemă de a comenta negativ USR-ul (si aici). O poate face oricine. Lipsa unor analize (mai multe) critice, la adresa lor, se justifică prin faptul că scopul, pe acest site, a fost de a analiza cheltuirea banului public (în mod special), iar cum USR-ul a fost prea puțin spre deloc abonat la banul public (în Dâmbovița) ar fi fost mai greu de zis ceva despre asta. Dacă aveți alte informatii sunteti invitatul meu să le aduceți în prim-plan, cu chiar multumiri anticipate pentru informație.
Trei la mână: Nu există “la Voi, la partid” în ceea ce priveste Valahia Media. Nu am fost niciodată membru de partid, în niciun partid (dacă facem abstracție de calitatea de UTC-ist, în vremurile de dinainte de 1990, dar, pentru cine știe, atunci, nu te întreba nimeni dacă vrei sa fi sau nu. De UTC-iști vorbim, mai încolo, la partea cu membru de partid , în PCR , n-am avut “placerea” de a testa dacă e sau nu acceptat refuzul)