Dâmbovița: Eu cu cine votez? Dialog imaginar, cu un electorat real și… furios, se pare!

Toată lumea a fost luată prin surprindere de rezultatul turului 1 al “prezidențialelor” românești, aceasta fiind concluzia, măcar parțial validată, dacă navigăm (citim), fie doar și în diagonală, prin avalanșa de reacții ce au invadat mediul virtual (cel puțin). Cel cu adresare în limba română, evident.

Că n-am văzut – bine, unii chiar n-au vrut să vadă – ce vine, e o poveste, una ce merită, cu siguranță, a fi întoarsă pe toate fețele, și chiar se întâmplă asta. Iar cu totul alta, dar cu totul altceva, este să nu mai ieșim din această paradigmă. Cea a lui ” noi nu știm, cine, ce și cum, și, deci, nu prea ne interesează, în plus, nu vrem să vedem nici de acum înainte.”

Adevărul e că, în România, a încerca să convingi pe cineva că “adevărul său” nu este unul imuabil, ci doar închipuit și că, poate, ar fi cazul, dacă nu neapărat să îl schimbe, măcar să îl mai nuanțeze, este doar “Cooperativa – Munca în zadar”. De cele mai multe ori, în tot cazul.

Ținând cont de toate acestea, acesta (n.m.- articolul) nu este un îndemn la vot pentru un candidat sau altul. Nici măcar pentru un vot, la viitoarele scrutine. Cu toate că, probabil, ar fi fost suficient de multe argumente ce ar fi îndreptățit un eventual astfel de demers, al autorului. Nu este cazul, aici, totuși.

Dar, în schimb, este un apel la informare, într-un fel. Că, dacă tot nu știm cu cine să votăm, sau măcar avem ceva dubii, măcar să știm ce nu vrem să votăm și ce am votat (noi și alții) anterior, zic.

Noi, cu cine am votat!?

În Dâmbovița (vezi harta mai jos), la scrutinul din data de 24 noiembrie (alegeri prezidențiale) s-a votat oarecum diferit față de oricare alt scrutin recent. Față de “localele” din 2024 nici nu încape îndoială.

Foto: Rezultate înregistrate la scrutinul din 24 noiembrie 2024, în județul Dâmbovița

Mai jos, grafic, se poate vedea diferența. Galbenul (PNL) a dispărut de la majoritățile locale, din iunie până în noiembrie. Practic, PNL mai domină o singură localitate, în Dâmbovița, respectiv Cojasca (58% pentru Nicolae Ciucă la scrutinul din noiembrie). “Primul ostaș al țării” a mai rămas primul doar la Cojasca, o localitate cu un specific aparte (o minoritate este majoritară în această comună). În rest, prăbușire totală pentru liberali, până la minime aproape istorice (de 7%).

Legendă hărți: Stânga -alegeri prezidențiale, din 24 noiembrie 2024, dreapta – alegeri locale din 9 iunie 2024

Culori: Roșu (majoritate PSD), Galben (majoritate PNL), Albastru (majoritate USR+FD+PMP), Mov (AUR) , Gri- Călin Georgescu (harta stânga) și primari independenți (harta dreapta)

Ce e drept, nici partenerii de guvernare, PSD-ul adică, nu stau mai bine. Din iunie, de la majorități zdrobitoare de 65-80-90%, au rămas cu doar 27% din voturi, în noiembrie. Ce e drept câștigători, totuși, per total.

Foto: rezultate vot 24 noiembrie la Pucioasa. În iunie, la “locale” , PSD-ul obținea peste 88%, la alegerile pentru primar, în localitate (cel mai mare scor din Dâmbovița)

Unde s-au dus voturile dâmbovițenilor?

Foto: Rezultate înregistrate la Târgoviște, la scrutinul din 24 noiembrie.

Foto: Rezultate înregistrate la Răcari, la scrutinul din 24 noiembrie.

Ei bine, către suveraniști, o bună parte. În special în mediul rural. Și nu doar către AUR (cu un Simion deja citit și ștampilat electoral, probabil la adevărata sa dimensiune).

Foto: Călin Georgescu

Și către “mesianicul” (“românii l-au votat pe Dumnezeu!”), cu puternice accente de misoginism (“femeile nu ar trebui să facă cezariană, se intrerupe firul divin”; “locul femeii nu este în politică, ci acasă să crească copii”), adulatorul de dictatori și despoți (“Corneliu Zelea Codreanu este un eroul al neamului românesc; “Putin este un erou, un om care își iubește nespus țara”) un adept al izolării naționale, denumită însă “neutralitate” ( “Nu există Est și Vest, există doar România“), un fan al ideilor de tip socialist (trebuie să înființăm cooperativele pentru agricultori). Cu alte cuvinte, Călin Georgescu.

Foto: Rezultate înregistrate la Găești, la scrutinul din 24 noiembrie.

Desigur că nu toate cele amintite anterior au fost spuse în campania electorală recent încheiată și că, la fel de sigur, omul se mai schimbă, în timp. La fel și ideile sale. Tot la fel de adevărat este și că, în democrație, majoritatea decide, iar alegătorul are întotdeauna dreptate, indiferent de ce alege. Ar mai fi doar amănuntul că, probabil, cel mai bine este atunci când alegi să fi și informat. Dar nu-i obligatoriu. Se poate și fără. Am simțit pe pielea noastră, de (prea) multe ori, totuși.

Singura certitudine este că și o bună parte dintre dâmbovițeni (cam 26% din cei care au votat în noiembrie 2024) au ales să o facă pentru acest candidat. Desigur că nu a zis cu subiect și predicat că ar trebui să ieșim din UE și din NATO, ci doar că ne-ar fi mai bine independenți, doar în relații de bună vecinătate cu vecinii, că nu ar trebui să ne intereseze pe noi de UE, că nu avem nevoie de scutul de la Deveselu, pentru protecție, că nu avem nevoie de energie scumpă din Vest, ci de cea ieftină(hidrocarburi) din est, că nu avem nevoie de NATO, și că, în mod cert nu avem nevoie de UE, că uite mai sunt și altii, în afara UE, și o duc bine. A, da, și a mai zis să fie pace. “Să fie paaacee, în lume…” ,parcă așa era versul unui cântec, de acum “1000 de ani”. În fine, să nu divagăm.

Eu unul n-aș mai vrea să mai merg cu viză în Germania, spre exemplu. Sau în Spania, sau la Roma. Nici ca statul să decidă de cât am eu nevoie, de la carburant și până la pâine, pentru traiul cotidian. În fine, nu m-a întrebat nimeni ce vreau eu.

Foto: Rezultate înregistrate la Titu, la scrutinul din 24 noiembrie.

Totuși, peste 40% dintre dâmbovițeni (voturile lui Călin Georgescu și ale lui George Simion) au decis, în 24 noiembrie, că e cazul să dea o zmetie “binomului toxic” (nu dați cu pietre, nu am zis eu asta, așa e “alintul”) de la guvernare (PNL-PSD), pentru cât au promis și nu s-au ținut de promisiune. Iar votul, cel mai nimerit ar fi să meargă la unii care promit și mai mult, marea diferență fiind că, cei din urmă, vor face totul doar cu ajutorul românilor și doar atât. Iar dacă nu ne-om descurca, și nu ne-om descurca, ne ajută marele prieten de la Răsărit. Dar nu, neapărat, obligatoriu. Că doar, știe toată lumea asta, ne-a ajutat și în trecut. De mai multe ori, chiar și gratuit, doar din prea-plinul sufletului său. Unul mare…cât Siberia, se știe. (n.m.pentru conformitate și evitarea confuziei, ultimele fraze sunt doar o ironie).

Foto: Centru imagine, Elena Lasconi (după anunțarea exit-poll-urilor)

Pe de altă parte, vreo 20 % dintre dâmbovițeni au mai votat, în noiembrie, tot împotriva binomului toxic amintit anterior, mai exact cu USR. De fapt cu Elena Lasconi, ca să fim corecți până la capăt. Ceva mai puțini, evident, decât pentru tandemul Călin Georgescu – George Simion. Dar, la fel de adevărat este că Lasconi le-a promis doar că va munci pentru români, pe cât poate. Da, e evident, nu a părut cea mai competentă dintre candidați, la capitolul politică externă, dar, cu sinceritate, nici pe celălalt finalist de la prezidențiale nu l-am auzit vorbind despre politica externă, De fapt, nu a vorbit deloc, cu excepția tik-tok, decât de ce va face în intern, adică acolo unde nu are atribuții. Asta, probabil și pentru că dacă tot se pregătește ieșirea, și din NATO, și din UE, parcă și de ONU l-am auzit zicând ceva, ce sens ar mai avea. Are grija prietenul de la est, de noi, până la urmă (n.m. – tot ironie și asta, amară ce e drept).

Revenind la “scorurile” obținute de Elena Lasconi, trebuie neapărat remarcat că aceasta a reușit să convingă în special în mediul urban. Cu un județ Dâmbovița profund rural (aproximativ 70%) totalul de 13,6%, al Elenei Lasconi, este, din această perspectivă, unul cu ceva mai mare greutate decât are aparent, având în vedere clivajul între rural și urban, din România, la capitolul opțiuni de vot, unul cât se poate de evident și ușor a fi identificat de către oricine privește câteva date ale scrutinului din 24 noiembrie.

Ce-ar mai fi de spus?

Probabil că multe, adevărul este că, dacă stăm să ne gândim bine, votul din 24 noiembrie nu a schimbat prea multe. Unii vor spune că mai nimic, de fapt, că a fost doar pe post de semnal de alarmă. Chiar s-ar putea să aibă dreptate.

De schimbat, dacă e ceva de schimbat, se poate, cu adevărat, doar la scrutinul din1 decembrie, în special, iar apoi la cel din 8 decembrie. La cel din urmă, adică turul doi de la “prezidențiale”, partea asta cu schimbarea poate fi însă de-a dreptul periculoasă. Adică să nu schimbăm atât de mult încât să închidem cercul și să ne întoarcem acolo de unde am plecat. Cam cu 35 de ani în urmă.

A bon entendeur, salut!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *