Cum, în 2024, campania electorală și sărbătoarea pascală (la creștinii ortodocși, deci majoritatea populației României) s-au cam suprapus, întâmplător sau nu, aproape fără excepție, autoritățile locale, de oriunde, au “găsit” că nu se poate prilej mai nimerit de a câștiga ceva notorietate(și capital electoral) decât cu ajutorul fondurilor publice. Cum?
Foto: Captură pagina facebook /Corneliu Ștefan ( președinte CJ Dâmbovița). Postare publicată cu ocazia Floriilor, la credincioșii ortodocși
Păi, destul de simplu. Dacă în anii electorali obiceiul locului spunea că trebui să urezi “La mulți ani!”, “Sărbători fericite!”, la fiecare sfânt din calendar și câte o dată de Paște și Crăciun, la toată populația UAT-ului, dacă se poate, mediatizând (prin plata corespunzătoare) urarea, acum, adică în anul electoral 2024, obiceiul se transformă, iar urarea (formală), de mai an, se multiplică.
“Motive, pentru urările suplimentare, se găsesc, iar dacă nu sunt evidente nu-i nicio problemă, că doar nu se supără nimeni. Până la urmă, e vorba de o urare de bine, nu de-o înjurătură, deci nu strică!”
Sursa foto: Mesaj transmis în grupul de presă WhatsApp, al CJ Dâmbovița, în data de 01.05.2024 ( nu a fost însoțit de nicio altă explicație)
Cel puțin așa pare că a fost raționamentul, comun, mai prin toate autoritățile publice locale din România. Toate bune și frumoase, numai că, din păcate, de cele mai multe ori, urarea de bine este însoțită și de o cheltuială suplimentară din fondurile publice. Adică din pușculița comună. sau, cu alte cuvinte, ne bucurăm de urări (“Să-i dea D-zeu sănătate”, celui ce ne-a urat de bine, nu-i așa?) și ignorăm faptul că, la modul figurat desigur, cineva ne-a băgat mâna în buzunar, ca să ne spună… ce ne spune. Dar de bine, oricum.
În Dâmbovița, la o privire aruncată în fugă, prin spațiul public (virtual, cel mai adesea) campion la urat este CJ Dâmbovița. De vreo câteva (două-trei ori) mai des, decât în alți ani. Unii ne-electorali evident.
Foto: Eveniment “Calea Luminii”, la Târgoviște (02.05.2024); În prezentarea momentului, făcută de reprezentantul BOR, în “prezidiu” nu se află decât reprezentanții unei singure formațiuni politice (identificați prin săgețile roșii), asta deși evenimentul era unul apolitic și nici măcar organizat de Biserică, inițiativa organizării fiind a artistului plastic Mihai Șerbănescu, ce nici măcar nu a avut loc în acest “cadru” al oficialilor
Instituția o ține dintr-o urare în alta, în această perioadă (ba de Florii, ba de Paște, chiar anticipat în acest caz, ba de “Calea Luminii”, un obicei al locului, de la Târgoviște, ba…cine mai știe pentru ce).
Cum nu am găsit, explicit, decât o singură sursă în care este trecută și (negru pe alb) alocarea financiară, iat-o mai jos, cu precizarea că, probabil, mediatizarea mesajului, din urare, în alte medii, nu se face gratis (niciodată).
Foto: Captură contract din SICAP
Așadar, în data de 22 aprilie 2024 CJ Dâmbovița achiziționa un număr de 1000 de felicitări personalizate, la prețul de 15 lei (în total 3000 de euro plătiți) de la o firmă cu sediul lângă Târgoviște, ce se ocupă cu fabricarea de mobilă!! (n.m.– firma figurează cu un singur angajat în anul 2023). Cel mai probabil, felicitările personalizate urmau a fi distribuite cu ocazia sărbătorilor pascale. Cui, unde, cum? nici măcar nu are vreo importanță.
Foto: Captură pagina facebook / Corneliu Ștefan (președinte CJ Dâmbovița); Postarea este făcută cu ore bune înainte de momentul în care mesajul “Hristos a Înviat!” are sens a fi rostit/postat (lucru subliniat prin săgețile roșii)
Singura certitudine este că alte felicitări (din online), cu același mesaj (urări de bine, evident), arată precum cele ce însoțesc acest articol, fiind evident faptul că “reclama” nu este pentru instituția trecută în antet (adică CJ Dâmbovița, în cazul de față, o instituție ce nici nu ar avea nevoie de reclamă, neavând concurență!) ci pentru o persoană. Ce persoană? Nici nu mai are sens vreun răspuns, asta pentru că este vorba de o aceiași persoană ce este și în campanie electorală pe panouri publicitare, pe flayere , pe tot felul de broșuri distribuite pe la uși, în această perioadă. Ce e drept, în exemplele amintite anterior și cu sigla de partid alăturată (la urare), nu ca în “felicitările” de mai sus, adică doar cu titulatura administrativă.
Cel mai probabil, bugetul public nu este văduvit doar de cei 3000 de euro amintiți mai sus, iar sumele sunt probabil mai mari, asta și pentru că pragul de achiziții directe, pentru produse, la un cuantum de sub valoarea de 140.00 de lei, nu implică nicio responsabilitate (aproape) a celui ce plătește.
Până la urmă, vorba unui mucalit, n-a omorât pe nimeni, alții nu dau nici “bună ziua!”. Adevărat, dar parcă și să-ți spună cineva “bună ziua!”, și doar atât, de vreo 100 de ori pe zi, taxându-te la fiecare zicere, parcă nu e tocmai decupat din “manualul cu normalități”.