Există locuri în România ce sunt plasate într-un spațiu al atemporalității. Locuri unde nici legea, nici regulile sociale, ca de altfel nici educația (fie ea și minimală), nu reprezintă nimic. Sau aproape nimic. Unul dintre acestea este comuna dâmbovițeană Cojasca, un loc cu populație numeroasă (în marea ei majoritate de etnie romă), de unde, cu o frecvență aproape de nebănuit, continuă să curgă știri ce umplu spațiul media. Cea mai recentă (17 iulie 2021), pe cât de dramatică, pe atât de aducătoare de audiență, a avut un impact, cum era de așteptat, covârșitor asupra segmentului consumator de dramatic și senzațional din România. Un impact ce ar fi oarecum normal, dacă facem abstracție de un singur lucru: S-a întâmplat la Cojasca, în județul Dâmbovița.
Concret:
În dimineața zilei de sâmbătă, 17 iulie, polițiștii dâmbovițeni au fost sesizați, prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, de un bărbat, cu privire la faptul că, în timp ce se afla pe raza comunei Cojasca, și-ar fi omorât nepoata în vârstă de 6 ani.
Polițiștii s-au deplasat la fața locului, unde au identificat bărbatul respectiv, în vârstă de 25 de ani, acesta fiind imobilizat și condus la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, au precizat polițiștii de la IPJ Dâmbovița.
Se pare ca individul a folosit un cuțit cu care a înjunghiat-o, în zona gâtului, pe micuța de doar 6 ani. Motivul, pentru care a recurs la acestă faptă, se pare că a fost răzbunarea (n.m.– pe un frate al său, tatăl micuței ucise, cu care avusese un conflict). Un conflict între frați, dintr-o familie numeroasă ( se pare ca 9 frați), cum sunt mai toate la Cojasca.
În cauză sunt efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, faptă prevazută de art.189 din Codul Penal, au mai anunțat polițiștii dâmbovițeni. Ulterior tânărul criminal (n.m. – se spune că are și probleme psihice) a fost reținut pentru 24 de ore.
Tragedia de la Cojasca se înscrie într-un lung șir, aproape fără sfârșit, de întâmplări, multe dintre ele tragice, ce au loc la Cojasca, o comună ce trăiește după propriul ritm și reguli și în care impunerea legii (atunci când se dorește acest lucru) se face foarte greu, dacă nu cumva demersul este imposibil. Motivul: Cojasca este un loc abandonat ( nu demografic, din acestă perspectivă se poate susține chiar contrariul), ci din perspectiva interesului ce îl trezește comunitatea, atunci când este vorba de implicarea autorităților. Fie că vorbim de cele locale sau centrale. De fapt, Cojasca, ca și multe alte comunități similare din țară, apar în prim-plan și în atenția “decizionalilor” doar atunci când sunt organizate alegeri. De curând, România anormală s-a manifestat plenar la Cojasca, la alegerile parțiale anticipate, pentru consiliul local (27 iunie 2021) (vezi articolul de mai jos, pentru mai multe amănunte).
Tot la Cojasca, în Dâmbovița, în martie 2020, adică atunci când România afla că există pandemia de coronavirus, localnicii șocau o țară întreagă, ignorând toate măsurile sanitare, prin întâlnirile comunitare, la rugăciune, din mijlocul străzii (la vremea când întreaga populație era izolată în propriile case) (Amănunte în articolul următor)
Tot la Cojasca în Dâmbovița, tragediile, fchiar și așa numitele accidente de muncă (detalii aici_ Valahia Media) sunt privite ca o banalitate, un dat al sorții și nimic mai mult. La Cojasca, în Dâmbovița, era cel mai mare număr de copii infectați cu HIV, din țară. Tot la Cojasca, în Dâmbovița, este, probabil, cel mai mic procent al populației ce s-a vaccinat împotriva noului coronavirus ( detalii aici), aproximativ 2%. Tot la Cojasca, în Dâmbovița, este unul dintre cele 42 de licee din țară (singurul din Dâmbovița) unde promovabilitatea la Bacalaureat ( în iulie 2021) a fost zero (“0”).
Aș putea continua aproape la nesfârșit cu expresia “Tot la “Cojasca, în Dâmbovița…”, numai că, precum în comuna dâmbovițeană, sunt și alte colțuri de Românie ce trăiesc în afara spațiului și timpului, acela pe care ne place să afirmăm că îl împărtășim, la comun, acum, în 2021. Locuri uitate într-o realitate de Ev Mediu. Cazul omorului din data de 17 iulie (ce poate că ar fi rămas neelucidat și chiar neștiut, dacă, criminalul, nu ar fi anunțat ce a făcut) este doar un fragment dintr-o Românie cât se poate de reală, de care nimănui nu îi pasă, decât, poate, doar atunci când năvălește abrupt peste realitatea fiecăruia dintre noi. Ce s-a întâmplat și se întâmplă la Cojasca nu este singular și, în mod cert, nu va fi unicat nici de acum înainte. A gândi că o tragedie nu se poate repeta, chiar la infinit, dacă aproape aceleași circumstanțe sunt îndeplinite, este similar cu gestul struțului de a eluda realitatea, în peticul de nisip în care își ascunde privirea, de ceva ce nu vrea să vadă.