CJ Dâmbovița, 6000 de euro lunar pentru publicitate media locală (document). Vremuri de criză sau…

Într-o vreme în care inflația, pandemia covid-19, criza energetică, creșterile de prețuri, dar și situația generală, economică, de la nivel mondial, au făcut ca mediul concurențial (sectorul privat) să se prăbușească accelerat, balonul de oxigen financiar a rămas, de multe ori, doar Statul (nu doar cel român). În acest sens, alocările financiare directe, fie sub formă de ajutor explicit, pentru traversarea perioadei dificile, fie sub forma unor contracte de prestări servicii, încredințate direct, fără opreliștile perioadei prepandemice (criterii clare de alocare, eventual licitații etc) au rămas, în multe cazuri, singura modalitate de supraviețuire financiară a entităților economice.

Situația se regăsește, într-o proporție mai mare sau mică, peste tot, la nivel european, dacă nu chiar mondial. De asemenea, ajutorul amintit anterior reprezintă arma cea mai eficientă, în această perioadă, de îndepărtare a celor ce nu se regăsesc în lista de preferințe (să spunem așa) a celor ce dețin “portofelul” cel mare al statului (după cum spuneam, orice stat). Este nevoie doar de ignorarea unora, la “lista de ajutor”, și trecerea altora în fruntea listei, pentru a face diferența, într-o vreme în care mecanismele economiei de piață, acceptate unanim, au rămas doar sloganuri de paradă electorală.

Asta e, n-ai ce să faci! De multe ori doar aceasta este modalitatea de raportare la realitatea actuală, una mai mult sau mai puțin asumată, în funcție de sectorul economic la care facem referire.

În România, spre exemplu, un segment economic devastat, de-a dreptul, este cel al producției media (orice segment mass-media), în sensul în care și așa șubreda încredere de care beneficia mass-media ( o afirmație poate “tare”, dar pe deplin probată, în ultima vreme, într-o realitate ce pentru devenirea sa actuală are consecințe și explicații multiple, ce merg mult înapoi în timp) s-a erodat și mai mult ( poate pe nedrept, uneori). Pe de altă parte, cu o susținere financiară (cea din publicitate) aflată în cădere liberă, în ultimii ani, singura variantă a supraviețuirii a rămas Statul ( bunăvoința acestuia mai bine spus). Evident că Statul nu este binevoitor cu toată lumea, ci doar cu cine trebuie, de cele mai multe ori, momentul fiind speculat adecvat pentru a face “ordine” și a elimina elementele supărătoare (a încerca măcar). “Foarte bine! Presa minte! Bine le face!” sunt doar câteva dintre raportările la subiect, pe care sunt convins că le-ați întâlnit. Nimeni nu stă să analizeze profund fenomenul și de multe ori, “îndreptățiți” de experiențele personale, eufemistic vorbind mai puțin plăcute, în relația cu mass-media, cei mai mulți aplaudă eventuala dispariție a indezirabililor (“oricum spunea numai prostii“).

Pe de altă parte, un fenomen de departe mai îngrijorător este cel al uniformizării, cel de voce unică și deci de comunicare a unei singure realități, una fără asperități, deformate evident. Un fenomen ce, chiar și într-o epocă în care comunicarea și informația nu mai cunoaște limitările altor perioade (progresul tehnic are un cuvânt greu de spus), poate duce la derapaje și clivaje sociale nerecupeabile ulterior.

Pentru o mai bună înțelegere a subiectului iată și un exemplu cât se poate de concret. În județul Dâmbovița, unul dintre cei mai generoși ( din rândul autorităților, deci parte a Statului), la capitolul alocare financiară pentru susținerea mass-media, este Consiliul Județean Dâmbovița.

Nu mai puțin de 24-25 de entități media sunt susținute financiar, în acest moment, de CJD. Forma este de colaborare (n.m.– promovare și publicitate media plătită de instituția statului, cel mai probabil). Contractele (așa cum apar în documentele oficiale publicate pe site-ul oficial al CJD) sunt cuprinse între sume ce variază între 500 și 3500 de lei lunar. În ianuarie 2022, nu mai puțin de 24 de entități ( ce au corespondent, nu neapărat cu același nume, de cele mai multe ori chiar cu nume diferit, în spațiul revendicat aparținând mass-media) din totalul de 65 de colaboratori ai CJ Dâmbovița, primesc alocări financiare pentru promovare și publicitate media. Nu sunt neapărat doar acestea, ar mai fi de precizat. Dar, pentru acest document doar ( și identificarea făcută de Valahia Media, firmă-publicatie) înseamnă un total de 27.931 de lei, plătiți de CJ Dâmbovița, în ianuarie 2022, aproximativ 5700 de euro.

• 

• 

În luna decembrie 2021, am identificat 25 de entități cu profil media ce primeau sume de la CJ Dâmbovița, iar totalul, în cazul acestora, este de 30.731 de lei, aproximativ 6271 de euro.

Gestul, fără precedent, făcut de CJ Dâmbovița, de a aloca asemenea sume și mai ales către atât de multe entități, pentru publicitate și promovare media, în actualul context economic ( n.m.– prezentat în debutul acestui articol) poate fi chiar lăudabil. Dar doar dacă excludem condiționalitațile unor astfel de contracte. Pe de altă parte, a îți închipui că județul Dâmbovița (unul mediu ca populatie, aproximativ 500.000 de locuitori) are nevoie, în vreun fel, de zeci de entități media sau măcar pseudomedia (ce poartă același mesaj), cu un beneficiu real pentru toată lumea, este nu numai o utopie ci și o deconectare totală de la realitate ( iarăși un eufemism).

Este, de fapt, mai mult decât atât, și cum am plecat de la premisa că cititorii acestui spațiu nu au nevoie de <Aldine>, concluziile le aparțin.

P.S.

Valahia Media nu a cerut și nu a perfectat NICIODATĂ un contract de publicitate/promovare media cu CJ Dâmbovița. Astfel de contracte, perfect legale, sunt, așa cum aminteam, chiar benefice, putând aduce beneficii reale ambelor părți. Dar doar atunci când acestea sunt și marcate ca atare. În alte condiții, astfel de “gesturi” eșuează într-o încercare stângace de manipulare, fie doar și prin omisiunea declarării lor ca atare.