280 de pagini, câte zece pentru fiecare membru al cabinetului Viorica Dăncilă. Așa arată programul de guvernare actual. În linii mari, dar și în amănunt, în cele mai multe cazuri, programul este identic cu cel al cabinetului Tudose. De fapt, doar semnătura și numele se vor schimba, de acum înainte, în ceea ce privește actele guvernamentale ( în cazul în care nu vor fi semnate tot de aceiași secretari de stat). Mai corect ar fi fost să le semneze Dragnea sau vreo secretară din Kiseleff. Ar fi fost același lucru. N-are importanță și oricum nu se va schimba mare lucru. La aproape jumătate de mandat, actuala putere a reușit să promită. Mai mult decât oricine, până acum. Au învățat lecția primită de PDL.
“Declarativ nu luăm nimic, nu tăiem nimic, dacă supraimpozităm ne facem că nu știm despre ce e vorba, orice statistică este interpretabilă așa că o putem interpreta, îi amețim cu cifre și sume. Promitem orice, nu ne costă nimic. Pentru că termenele, pentru implementarea promisiunilor, sunt nerealiste nu așteptăm scadența, găsim repede Acarul Păun. Schimbăm Guvernul, primul ministru, eventual și miniștrii, nimeni nu ne poate reproșa că nu am schimbat și că am tolerat impostura, incompetența și, eventual, reaua credință.”
Oamenii de sacrificiu au fost Grideanu, Tudose iar acum Dăncilă. Ar fi de-a dreptul o naivitate infantilă (părerea mea) să nu înțelegi că s-au înțeles, încă de la început de mandat, în fiecare caz în parte. Și-au asumat eșecul și „vina” încă înainte de a începe. Pentru că totul nu este decât o afacere, personală. Nimeni nu rămâne agățat la stâlpul infamiei pe vecie. Locul este repede ocupat de următoarea „victimă”. Or să urmeze și alții. Dăncilă nu este ultimul nume.
Foto: Viorica Dăncilă, prim ministru România, ianuarie 2018
Sursa Foto: gov.ro
“Obiectivul mandatului meu e că România să fie în prima jumătate a clasamentului economiilor cele mai puternice din UE în 2020.”(…) “Infrastructura rutieră şi feroviară: unde vom finaliza în următorii ani 350 de kilometri de autostradă şi 250 de kilometri de cale ferată.”
Asta spunea actualul prim-ministru, nu are importanță numele, peste zece ani o să îl mai știe doar wikipedia, la momentul “mărturisirii”, în fața Parlamentului. Cu alte cuvinte, doi ani până când România va depăși economic blocul estic (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia), țările baltice (Estonia, Lituania, Letonia), Grecia, Cipru, Malta, Portugalia și Spania, pentru a se încadra în promisiune. Tot doi ani până când la cei aproximativ 700 de km de autostradă, construiți în ultimii 30 de ani, se va adăuga încă jumătate din această sumă.
Licitație CFR – 28 km, sector Brașov- Sighișoara, preț 624 milioane de euro, septembrie 2017, termen de finalizare 4 ani
Doi ani și jumătate, să zicem, până când 250 de km de cale ferată nouă sau reabilitată ( pentru transport la viteze de 100-160 km/oră) se vor adăuga infrastructurii existente. La prețul amintit anterior și ținând cont de dimensiunea secțiunii de cale ferată reabilitată, deasemenea și de durata anticipată de finalizare, ne vor trebui nu doi ci, cel mai probabil, 20 de ani, ca să nu spun 200, pentru a îndeplini promisiunea.
Cât timp o să treacă până când această exagerare, cu iz de minciună crasă, lansată chiar în ziua învestirii actualului cabinet, o să își piardă din efectul narcotic, iar evidența, la nivel de percepție populară, va declanșa următoarea schimbare? (nu vă faceți probleme, este deja pregătită). Probabil că șase luni sau un an ( doamnele ar trebui să beneficieze de mai multă îngăduință, la nivel de percepție socială). Până atunci nu ne rămâne decât să ne bucurăm, pentru că o să fie bine. Cabinetul Dăncilă are:
27 de miniștri + 1 prim ministru, 84 secretari de stat (aproximativ), 110 cabinete de consilieri( cu cel puțin 4 membri), pentru fiecare secretar de stat și ministru.
Franța (67 milioane de locuitori) are – 17 miniștri, 1 prim ministru și 21 secretari de stat
Germania (82 milioane de locuitori) are – 19 miniștri, un cancelar și 55 de secretari de stat
România are 27 de miniștri, câte state are UE( Marea Britanie este cu un picior afară și unul peste Canalul Mânecii, deci mai mult Brexit decât UE). Coincidență sau nu, acel „+ 1”, regăsit și în titlu, „primus inter pares”, dacă vreți, este, în ambele cazuri, purtătorul de băț, aruncat printre ulucile gardului. Dacă pentru UE e clar că vorbim de Marea Britanie (UK) în cazul României sunt convins că nu poartă numele Dăncilă, cum nu a purtat nici numele de Grindeanu sau Tudose.
Când bățul prin gard agită „câinii”, ce urlă continuu, e mai greu să auzi „oftatul” de prin vecini sau „hoțul”, ce tocmai ți-a intrat în casă.