Chiar dacă nu a vrut ( eu zic că da) Varujan Vosganian a ajuns din nou în prim-plan. L-au făcut „mare” miile de comentarii, articole, postări, din pagini de socializare, cele mai multe din zona înjurăturii scrâșnite apăsat, de după ieșirea armeanului cu impozitul pe ou. Pentru conformitate:
”Punguța cu doi bani…
Fiecare ou mâncat de la găina din curte „văduvește” bugetul de cincizeci de bani ! :)… Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salarii și contribuții la asigurările sociale… În schimb, oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban.La fel în ce privește roșiile din brazdele de acasă, magiunul din prunii din grădină, săpunul din grăsimile adunate peste an, pulovărele tricotate din lâna oilor de la stână etc. etc.” POZĂ: Varujan Vosganian
Că Vosganian a scăldat-o ulterior, spunând că el nu vrea impozitarea generală a tot ceea ce mișcă prin bătătura țăranului român, aproape că nu mai are importanță. Mult mai important este ceea ce a vrut să se înțeleagă, scopul, cu alte cuvinte, ieșirii la rampă, a armeanului. Declarația unuia dintre cei mai aleși români( vorba vine), șapte mandate parlamentare, practic s-a înființat în Parlament după Revoluția din 1989 și nu a mai plecat, face parte dintr-un context mai larg al unor declarații, venite dinspre arcul guvernamental, în care amenințarea cu răul mai mare are rolul de a pregăti terenul pentru răul mai mic. Doar dacă am înnebunit cu toții sau dacă nu cumva ne-am întors prin secolul 18 am mai putea crede că un astfel de taxare s-ar putea impune, fără crâcnire, din partea impozitaților, evident. Disperarea colectării suplimentare la bugetul de stat este întradevăr foarte mare, în ciuda declarațiilor de fațadă ale guvernaților, dar nu a atins, încă, pragul echivalent cu sinuciderea politică. Vosganian arată măciuca, a fost pus sau o face din proprie conștiință, pentru ca bățul avântat peste palma întinsă să nu mai pară o neapărat o dramă.
Între măciucă și nuia
1. Impozitul pe venitul global pe gospodărie – o dramă, de-a dreptul, au spus mulți, ce va genera mai mult pierderi decât un câștig real, pentru stat și cetățeni. A fost prorogat, pentru Sfântu’ Așteaptă, cel mai probabil. În schimb, intenția, încă nu destul de bine definită, de introducere a noțiunii de impozit global pe venitul persoanelor fizice, din 2018, pare acum, prin comparație, adierea unui vânt de primăvară, pe lângă uraganul impozitului pe gospodărie.
2.Naționalizarea pilonului 2 de pensii – au spus că au scornit-o alții. Informația, de ajuns, a ajuns în spațiul public, așa că acum o altă repartizare a fondurilor de pensii, cu un plus pentru fondul gestionat de la stat, în defavoarea celui privat pare de-a dreptul un act de favoare, făcut de guvernanți. Nu mai seamană deloc cu imaginea statului interesat doar de propriile venituri și susținerea actualilor pensionari și prea puțin, spre deloc, de soarta viitorilor pensionari.
3.Există și cazul în care măciuca nu a fost disponibilă și atunci nuiaua ce lovește mâna întinsă este negată cu vehemență și tupeu, după cum s-a întâmplat la momentul măririi prețului carburanților la pompă. De vină sunt benzinarii și companiile ( a spus Statul) de fapt, pentru că acciza mărită, în două tranșe, nici nu există( asta au vrut să se înțeleagă. Nu știu de către cine). Măcar acum nu mai vorbește nimeni de sutele de kilometri de autostradă ce vor fi realizați din banii colectați la supraccizarea carburanților.
Revenind la impozitul pe oul din tigaie, taxa Vosganian dacă vreți, aceasta este doar măciuca cu care armeano -românul Vosganian, aproape un etern chenzinar al statului, îi amenință pe ceilalți români. Chiar dacă el zice că nu o face. Folosind modelul prezentat anterior ar trebui ca în curând să “ apară” și „nuiaua”