Într-o lume în care nu se dau “nici măcar doi bani” pe ceea ce înseamnă infracțiunile de mediu, iar acestea sunt privite doar cu îngăduința generată de principiul “ne impun ăștia de la UE, care n-au ce face, dar acceptăm, doar așa <de ochii soacrei>, că altfel nu ne mai dau banii ăia mulți”, este evident că transpunerea în lege a oricărei reglementări din domeniu, una ceva mai puțin permisivă decât ceea ce se întâmplă la momentul actual, ar avea de parcurs lungul drum “al Golgotei legislative”. Dacă nu cumva mai multe astfel de drumuri și ceva în plus.
De fapt, în România, căci despre acest spațiu este vorba în descrierea anterioară, în caz că mai era nevoie de o astfel de precizare, cel mai probabil era ca o lege ce să stabilească un Registru Național de Mediu, ce să cuprindă o centralizare la nivel naţional într-o platformă unică, gratuită şi deschisă publicului a tuturor actelor de reglementare care stau la baza desfăşurării unei activităţi cu impact asupra mediului, dar și un Cazier de Mediu, cu un sistem de puncte de penalizare pentru cei care încalcă legislaţia de mediu, inclusiv autorități publice locale, să fie primită, și privită, cu maximă reticență.
De ce?
Este, probabil, întrebarea logică. Răspunsul, relativ simplu, este găsit după ce este lecturat, fie și sumar, proiectul de lege ( n.m: – nu lipsit de importanță este și faptul că proiectul de lege este depus spre aprobare de parlamentari USR, deci din Opoziția Parlamentară). Proiectul de lege, a cărui importanță nu este negată de absolut nimeni ( din spectrul politic parlamentar), doar declartiv însă, prevede, la capitolul Cazier de Mediu:
Cazierul de Mediu este organizat pentru entități fizice și juridice, precum şi unităţi administrativ-teritoriale şi cuprinde faptele sancţionate contravenţional sau penal de legile privind protecţia mediului, gestionarea deşeurilor, calitatea aerului, emisiile industriale, substanţele chimice periculoase, zgomotul ambiant, biodiversitatea şi biosecuritatea, precum şi cele care privesc disciplina privind protecţia mediulu .
Fragment din expunere de motive, de la proiectul de lege
Pe scurt, legea ar permite, după aprobare, o mai mică libertate de mișcare, măcar, pentru toți cei care încalcă, flagrant chiar, și cele mai elementare norme de mediu. De la cei ce au otrăvit aerul, pe care îl respirăm toți, sau apele României, trecând pe la cei care au defrișat, fără drept mai ales, pădurile României și până la cei ce gestionează toate “bombele ecologice” de lângă noi ( n..m. așa numitele gropi de gunoi conforme). <pentru toate detaliile legii click aici>
În toate aceste cazuri, ale încălcării normelor de mediu, vorbim de vinovați ce au profituri uriașe (uneori) pentru că au eludat norme general valabile, în rest. O nouă lege, precum cea aminită, ce ar înăspri condițiile și care, în final, ar face mai grea viața celor ce “nu dau doi bani” pe normele de mediu, era evident că nu va fi primită cu aplauze la scenă deschisă.
Astfel că după o adoptare tacită la Senat, proiectul zace de mai bine de un an la Camera Deputaților, for decizional de altfel. Unul dintre inițiatori, senatorul dâmbovițean Dragoș Popescu, a amintit ( 3 mai 2023) că legea poate avea soarta multor alte inițitive parlamentare ( venite mai ales din partea opoziției), inițiative parlamentare ce nu intră în contradicție, practic, cu nicio doctrină politică, ci doar sunt ignorate, din alte considerente, și deviate de la un parcurs legislativ normal, astfel că nu mai ajung nici măcar la dezbaterea de idei, de dinaintea votului pentru aprobare. ( vezi mai jos detalii)
Concluzionând: “Cui i-e frică de Cazierul de Mediu?“este cu siguranță o întrebare la care răspunsul nu poate identifica neapărat un nume. Personajul este, tot cu siguranță, unul multiplu, iar o analiză ce ține de logica elementară arată că autoritățile locale ce pot fi trase mai ușor la răspundere, pentru infracțiuni de mediu (chiar și pecuniar), prin această lege, nu se vor grăbi să își dea girul pentru aprobarea acestui proiect de lege și, în consecință, parlamentarii din partidele ce îi reprezintă pe aceștia, pe edili adică, vor primi consemnul tergiversării, până pe la “calendele grecești “, a adoptării proiectului de lege.
Sau poate nu!