Nu, nu este vorba despre un subiect centrat pe o discuţie despre Simona Halep. Şi nu, nu este vorba nici de vreo “scamatorie” gratuită, menită să câştige audienţă cu teme false şi prostii tip breaking news. Este vorba despre o părere personală, despre un subiect pe nedrept ignorat, spun eu. Aţi auzit de taxa de solidaritate? Aţi auzit – n-aţi auzit, n-are importanţă. Important e că cei din Guvern s-au gândit şi-au început să bage băţul prin gard, ca să agite spiritele, asta doar aşa ca să nu spună nimeni că nu au anunţat din timp birul cel nou.Dacă nu aţi auzit, pe scurt, lucrurile ar sta cam aşa:
Din 2018, cel mai probabil , cine câştigă mai mult de 10 salarii minime brut, lunar, adică peste vreo 14.500 de lei, ar trebui să fie impozitat suplimentar, de grijuliul stat român, cu încă vreo 25 % .Cum ar veni, cota de impozitare creşte de la 16%, cât plăteşte oricine, în momentul de faţă, la 41%. Pentru a nu exista confuzii, este vorba doar de cota unică de impozitare, celelalte dări se păstrează în acelaşi cuantum.
Aşa şi, cine câştigă atât? În plus, toată lumea îi urăşte pe aştia bogaţi, că, vorba aia, ştim noi cum au ajuns la venituri din astea „neomeneşti”.
Am spus-o eu că să nu o spună alţii. Asta că nu vă mai obosiţi. Revenind. Cine câştigă, totuşi, banii aştia? Potrivit ultimelor date ale ministerului Muncii, aferente anului 2016, doar 34.000 de angajaţi câştigă peste 10.000 de lei net pe lună, 400.000 între 3.000 şi 10.000 de lei net pe lună, iar restul de 4 milioane sub 3.000 de lei, spun cei de la capital.ro. Cu alte cuvinte, vreo 34.000 de români ce ar trebui să fie pedepsiţi prin noul bir.Cel mai important este că cei ce câştigă aceste sume sunt de obicei din mediul privat, ce au ajuns la câştigurile amintite într-un sistem ce premiază competenţa şi încurajează, prin stimulare financiară, performanţa profesională. Aşadar, statul roman, în nemărginita-i înţelepciune s-a gândit să-i sancţioneze, pur şi simplu, pe cei ce reuşeşsc să performeze. De ce ? În primul rând pentru că poate, apoi pentru că vrea să arate că puţin îi pasă de un segment ce, în momentul de faţă, este preponderent împotriva sistemului, ce se caută a fi impus, acela de stat social.Apoi, cel mai probabil, pentru că nevoia de bani, pentru a acoperi promisiunile electorale, este atât de mare încât, orice câtime adăugată unui buget aproape vlăguit, de perspective de-a dreptul sumbre, capătă justificare, nemaifiind luate în considerare consecinţele pe termen lung.
Ce consecinţe?
Dincolo de absurdul denumirii, “taxă de solidaritate” (absurd pentru că solidaritatea nu poate fi impusă, ori există benevol, ori vorbim de orice altceva) oricare dintre cei supraimpozitaţi, trecând peste palma luată de la stat, ar trebui să fie solidari cu cine? Cu un stat ce la bagă mâna în buzunar, atunci când nu mai are acoperire financiară pentru propriile minciuni? Cu cohortele de asistaţi social, pentru care, acelaşi stat, refuză să schimbe legea, ţinându-i captivi şi obligându-i, practic, să asigure voturi “grofului” la care sunt arondaţi ( “votezi cu mine ai ajutor, nu votezi , nu mai ai!”)? Evident, vorbim de o solidaritate ce nu poate exista. Pe de altă parte, că tot vorbeam de asistaţii social, cei ce încasează venitul minim garantat, sunt vreo 250.000. Datele, de prin 2016, februarie, arătau că Teleorman (2,9%), Mehedinţi (2,5%), Buzău (2,5%),Vaslui (2,5%), Dolj (2,2%), Călăraşi (1,7%), Dâmboviţa (1,7%) şi Vrancea (1,7%), sunt judeţele fruntaşe, unde asistaţii social reprezintă, procentual, cel mai mult din populaţia judeţului. Nu vreau să mai plictisesc cu cifre dar, ia ghiciţi unde sunt judeţele unde se regăsesc cei somaţi să fie solidari, prin noua taxă. În niciunul din cele amintite mai sus. Şi atunci? Atunci rămâne cum am stabilit, adică, dacă nu se răzgândesc, cum au facut-o şi în alte cazuri, cei ce asigură Guvernarea în momentul de faţă, vom asista la încă un moment de fractură socială, fără prea mari consecinţe, financiare, în sensul de ajutor al statului. Pe de altă parte, ca să revin la titlul acestui articol, mai există o categorie ce ar putea fi afectată. Sportivii de succes. Succes financiar, în primul rând. Asta pentru că, să luăm exemplul cel mai la îndemână, Simona Halep. A câştigat milioane din tenis, dar a câştigat pentru că a muncit, în primul rând, fără prea mare ajutor de la stat ( am auzit de turneele futures ce ar fi permis jucătoarelor românce să ajungă în elita mondială, turnee pentru care şi statul român îşi arogă merite – nu merită o discuţie prea aplecată subiectul). Cel mai probabil, Simona, ca şi alţii, ce câştigă banii mai ales în afara ţării, sunt înregistraţi în România la categoria PFA, nu sunt salariaţi, dar plătesc impozit pe venit. Asta după ce, cum este în cazul tenisului, sumele câştigate la turnee sunt impozitate mai întâi la sursă, în ţara în care se acordă premiul. Cu o creştere de 25% a impozitului, pe ce câştigă şi este înregistrat în România, evident că la Halep, ca şi la alţii, dacă vorbim de aceaiaşi rată a câştigurilor, se poate deduce uşor că se depăşeşte plafonul, de la care se aplică taxa de solidaritate, şi atunci cam ce credeţi că vor face aceştia? Presupunând că excludem orice formă de eludare a legii, ce mai râmâne? Pentru cine are dubii, o concluzie personală. Patriotismul şi conformarea merg doar până la momentul în care propriul buzunar riscă să rămână gol, sau, după caz, mai gol decât de obicei.