Deja, despre cazul Spitalului Foișor din București aproape că nu mai are sens să vorbești. Asta pentru că despre evacuarea a aproximativ 90 de pacienți ( aproximativ 20 mutați în alte spitale și 70 trimiși acasă), pentru că spitalul ( ce dispune de 26 de paturi ATI și 6 medici ATI) să fie transformat în spital COVID-19, a vorbit, deja, mai toată lumea.
Evacuarea, făcută pe picior, fără o informare prealabilă a pacienților și aparținătorilor a generat un disconfort teribil atât pentru bolnavi (spital de ortopedie) cât și pentru personalul medical și rudele celor externați. Fiecare, evident, cu motivele sale.
Pe de alta parte, tot la fel de evident este că va fi un disconfort, de altă natură, și pentru cei responabili, șeful DSU, Raed Arafat, ce a decis această măsură, cât și pentru Ministerul Sănatății ( pentru ministrul Vlad Voiculescu în special) ce în niciun caz numai de simpatie suplimentară nu vor avea parte, după episodul Foișor.
Totuși, dincolo de vociferările, în direct, ale unor exaltați bine stimulați, ce dimineața urlă că medicii din spitale ucid pacienții declarându-i, “în fals”, bolnavi covid, iar la lăsarea serii protestează că pacienții sunt externați, deci iar sunt uciși de personalul medical, există o realitate pe care aproape nimeni nu o vrea adusă în prim-plan. Asta pentru că nu ar avea, teoretic, nimeni de câștigat ceva.
În momentul de față, în România, nu numai, epidemia de covid 19 ( da, este o epidemie, iar la nivel mondial este pandemie) este la un nivel de gravitate fără precedent, în istoria de peste un an a “problemei”.
În România, cu cei aproximativ 1500 de pacienți internati în secțiile ATI ( spitale covid) s-a atins capacitatea maximă de “cazare”, pentru cei în stare gravă (bolnavi covid). Asta nu pentru că nu sunt disponibile paturi în secții ATI. Sunt, chiar multe, peste cele 1500. NU sunt cadre medicale ce să trateze bolnavii (și transformarea spitalului Foișor în spital covid a fost decisă pentru cei 6 medici ATI de aici, în principal, nu pentru cele 26 de paturi ATI, din care doar 3 erau ocupate). Pur și simplu, coșmarul a devenit realitate. Fie că recunoaște cineva acest lucru, fie că nu. “O banală gripă”, cum conspiraționiștii de pretutindeni caracterizează COVID-19, a fost suficient de virală (în special prin mutațiile suferite de virus) încât capacitățile medicale și de tratate a bolnavilor, și din România, dar nu numai, să fie depășite cu mult.
Cu cei 100-200 de morți zilnic, în România, oricât de cinică pare afirmația, tot nu se eliberează suficient de multe locuri în secțiile de terapie intensivă ( cele ce sunt deservite și de personal medical de specialitate) pentru ca cei aflați în stare gravă (bolnavi de covid-19) să poată fi salvați. Pur si simplu sunt prea multe cazuri grave, în momentul de fată, pentru ca să poată fi salvați toti. Este o realitatea ce dă fiori reci si prin alte părți ( în Polonia sunt 800-1000 de morti zilnic în ultimele săptămâni, iar Ungaria a intrat într-un coșmar al deceselor, cu sute de morti zilnic, chiar un record de 400 saptămâna trecută, la o populatie de sub 10 milioane de locuitori). Campaniile de vaccinare (anti covid 19) oricât de blamate și contestate au rolul de stopa creșterea numărului de cazuri grave și se pare că se reușește acest lucru, în țările ce au și vaccinat procente semnificative ale populatiei. Că vaccinurile,nu vor feri de boală, pe toți cei care se vor vaccina, este aproape sigur, în momentul de față, dar cel puțin, tot la fel de sigur, vor reuși să limiteze numărul de cazuri grave, ce, finalmente, au un singur deznodâmânt. Unul trist din păcate, în condițiile în care nu va fi acordat ajutor medical de specialitate.
Între timp, la presiunea străzii, dar nu numai, s-a decis relaxarea unor măsuri, în perioada sărbătorilor pascale. Nu că dacă nu s-ar fi relaxat aglomerările nu ar fi avut loc oricum, iar ignorarea legislației de acum nu ar fi fost “sport național”. Cu aglomerații, “la liber”, în perioada următoare, perspectivele, așa cum arată statisticile de acum, dar și prognozele (calcule matematice) sunt, din păcate, destul de sumbre.
Ce a fost mai rău… urmează.