“Cu cifrele pe masă. Viitorul arată bine”. În cazul în care nu ați aflat, sintagma de debut a acestui articol, o zicere ce tinde să devină celebră, cel puțin în spațiul balcanic românesc, îi aparține lui Liviu Dragnea. Cine e Liviu Dragnea? Nimeni, ar spune unii, o marionetă spun alții, un fel de “Alfa și Omega”, ar spune susținătorii săi. Cine vrea Liviu Dragnea să fie? Probabil că un fel de Viktor Orbán sau Recep Tayyip Erdoğan. Ideea este că nu are prea mare importanță.
Cifrele, de care amintește “Erdogan de România” (foto– fotografia ce a însoțit anunțul), sunt cele referitoare la PIB-ul din 2018 și creșterea economică a României. Nu le reamintesc, pentru că nu au, în sine, nicio valoare, nefiind justificate, cel puțin deocamdată, în niciun fel. Anunțul fiind tern și nesusținut economic de nicio dovadă.
Totuși, ” Orbán de Teleorman” are dreptate. Cifrele arată bine. Numai că este vorba de cu totul alte cifre. Pentru că totul se rezumă la bani și la cât de adânc pot ei să bage mâna în buzunarul comun (bugetele statului) iată câteva “cifre” care arată bine. Pentru cine? Încă o dată, răspunsul este la îndemâna cititorului, așa că nu va mai fi precizat explicit.
1.Subvențiile pentru partide
Aproape 40 de milioane de euro (37,5 mai exact) au ajuns, în 2018, în buzunarul partidelor, prin alocări conform legii. O lege (Legea nr. 334/2006, modificată radical în Parlament în martie 2018, cu votul tuturor forțelor politice). Partea leului? PSD- 21 milioane de euro din total. Pentru conformitate iată câteva date.Mai întâi, din ianuarie 2019 (așadar,un tabel cât se poate de fierbinte)
Iată și o comparație între decembrie 2017( înainte de schimbarea legii) și decembrie 2018( după schimbarea legii).
Diferențele sunt atât de evidente încât am preferat să nu mai adaug niciun comentariu sau calcul comparativ. Beneficiarii, după cum se poate vedea, nu mai are sens a fi precizați. Un singur amănunt ar fi, totuși, de amintit. Banii sunt luați din bugetul statului, adică fiecare leu este luat din banii proveniți din taxe și impozite și sunt dați către partide, în cuantumuri diferite și după un algoritm complicat, pentru ca acestea, partidele parlamentare adică, să facă- EXACT CE VOR, CU ACEȘTI BANI.
2. Bani pentru parlamentari
25.000 de lei lunar, pentru fiecare cabinet parlamentar, un efort bugetar al Camerei Deputaților și Senatului de peste 11 milioane de lei, în fiecare lună, pentru cei 463 de parlamentari . În total peste 144 de milioane de lei, doar în 2018. Bani alocați tot prin modificarea legii. Mai exact, a fost adăgată o sumă suplimentară de 5000 de lei, peste cei 20.000 de lei alocați până în 2018, fiecărui cabinet parlamentar. Ca să facă ce? –EXACT CE VOR, CU ACEȘTI BANI.(marea majoritate a lor, pentru că legea are și câteva condiționalități dar care pot fi ocolite cu puțină atenție.)
3. Pensii speciale pentru parlamentari, principiul contributivității fiind eludat. Fonduri suplimentare pentru primari. Deasemenea modificări ce au avut loc în 2018. Iarăși, parlamentari, primari, deci oameni politici. Pentru ce aceste măriri? Pentru că pot și pentru că nu îi interesează viitorul, în plus și pentru că banii vin din pușculița comună, a bugetelor statului, deci a lor.
Cât de bine arată viitorul? Destul de bine. Pentru unii. Sunt sute de milioane de euro, doar la o “citire în diagonală a cifrelor”, ce, din pix, sunt transferați cu dedicație. Sunt suficienți? Nici pe departe. Asta pentru că odată pornit tăvălugul, setea devine de neostoit, iar cererile cresc exponențial. Este tainul tăcerii și plata capului plecat.
Am amintit toate aceste cifre pentru că, în aceste zile, când se “coc” bugetele naționale și locale, se pregătesc deja marile lovituri ale lui 2019. Se taie, se mai adună și se împarte, ca să fie bine.
Cei care au fost principalii beneficiari, ai subvențiilor amintite anterior, își vor fi pus deja cenușă în cap și vor fi declarat că nu este normal, precum un actual senator de Dâmbovița, fost șef al PSD Dâmbovița, actualmente eșuat într-un partid neparlamentar (deci fără subvenție de la stat) ce spune, acum, că “nu este normal ce se întâmplă acum cu subvențiile pentru partide. Trebuiesc tăiate“. Repet, spune acum, după ce nu mai este parte, decât tangențial, la “cașcaval”.
Știți ce i se răspunde, tocmai din partidul pe care l-a părăsit de curând, de către cea ce i-a luat locul:
“În aceste zile constatăm cu surprindere că unii se concentrează prea mult pe atacuri la persoană în timp ce oferta lor electorală conține teme periferice – cum ar fi alocațiile(sic!) bugetare pentru partide.”
Periferice or fi, pentru ei, obișnuiți cu altă dimensiune a veniturilor.
P.S.
Totul se rezumă la o bătălie a fondurilor, în care fundul sacului este atât de peticit, după prea desele încercări de a extrage de unde nu mai e aproape nimic, încât, în curând, orice încercare de a extrage suplimentar se va solda cu destrămarea iremediabilă a sacului.
Când nici iluzia sacului, ce trebuie să mai aibă ceva, pe undeva , prin întunecimile colțurilor sale, nu va mai putea fi vândută, nu va mai urma decât vânzarea sacului.
Deocamdată, iluzia sacului plin încă mai are adepți, ce refuză să creadă că în politică, câteodată, chiar și 1+1 = 0.
A bon entendeur, salut!