C.N.I.? Stadioane? Euro 2020? – Luați-vă gândul!

Poveștile (cele ce merită a fi amintite)  fotbalului românesc se rezumă fie la amintiri, fie la o perpetuă reverie, cu ochii deschiși, îmbătați de propriile noastre promisiuni. În lumea mică în care ne-am autoclaustrat, cei mai mullți dintre noi continuă să creadă în promisiunile de bunăstare, la nivel de minimă decență, ale celor ce ar promite orice, pentru o iluzorie acumulare de capital electoral.

 

 Este cazul Euro 2020, competiție fotbalistică aniversară, în care România (prin București), alături de alte 12 orașe, de la Dublin la Baku,  a primit statut de coorganizator. Am primit această delegare pentru că statul român, prin FRF și Guvern, s-a angajat să reabiliteze patru stadioane din București (Steaua, Valentin Stănescu, Dinamo si Arcul de Triumf), să asigure o minimă infrastructură de transport, pentru suporteri, de la aeroportul Otopeni către Arena Națională ( unde vor avea loc meciurile din România), inițial se vorbea de o linie de metrou între aeroport și stadion, iar, în plus, ulterior, Guvernul României a dat asigurări că, atenție!, 400 de facilități pentru fotbal vor fi construite sau reabilitate,  la o distanță de maximum 100 de km  de București. Asta în eventualitatea că vor exista echipe naționale ce își vor stabili cartierul general în România, pe perioada desfășurării competiției.

Foto 1: Arena Națională, București

Sursa foto 1: en.wikipedia.org

Efortul financiar este uriaș. Chiar și fără realizarea liniei de metrou, imposibil de construit în cei doi ani rămași până la debutul competiției, vorbim de sute de milioane de euro (bani pe care trebuie să îi cheltuie statul român), dacă nu cumva de mai mult.

 

În momentul de față nimic nu este gata. De fapt, mai bine spus, e aproape gata,

pentru că tergiversarea luării unor măsuri, prioritizarea investițiilor,

făcută parcă de analfabeți funcționali,

calculul deficitar al resursei financiare bugetare naționale,

toate „ajutate” și de interesele, mărunte, locale,

ce, pentru a fi satisfăcute, a dus la supralicitarea unor alocări financiare, din bugetele statului, vor face, dacă nu au făcut deja,

ca România să iasă din rândul organizatorilor acestei competiții.

 

Abia în data de 7 martie, anul curent, au fost avizate studiile de fezabilitate, pentru stadioanele Steaua și Arcul de Triumf, urmează licitație și ulterior, nu știe nimeni când, demararea construcției. Suma totală, “pusă la bătaie”, prin C.N.I. (Compania Națională de Investiții), de statul român, este de aproximativ 433 milioane de lei, inclusiv TVA. Pentru stadionul Giulești, “Valentin Stănescu”, a fost publicat, în SEAP, anuntul de intenție nr. 29249/15.03.2018 privind realizarea lucrărilor. Pentru complexul Dinamo, deocamdată au fost clarificate aspecte de natură juridică și cam atât, construirea unui stadion nou, cum se intenționează, până în 2020, fiind o utopie și nimic mai mult. Revenind la bugete. (document oficial) C.N.I. dispune, pentru 2018, pentru toate proiectele pe care le implementează, de:

466 milioane lei– credite bugetare

1.420 milioane lei (aproximativ)- credite angajament

( 1.420 de milioane ,bani care nu există dar care sunt luați din bugetele anilor viitori)

 

 După cum lesne se poate vedea, aproape tot creditul bugetar, al CNI,  aferent anului 2018 (466 milioane de lei) ar fi necesar doar pentru lucrările de reabilitare la stadioanele Steaua și Arcul de Triumf. De amintit este și faptul că, dacă vor intra la finanțare, lucrările la stadioanele Dinamo (stadion nou) și Giulești este de presupus că suma totală, doar pentru cele patru stadioane, va crește până la valoarea de aproximativ 800-900 de milioane de lei. Un alt amănunt important. Toate proiectele realizate de CNI, în 2016, pentru toate subprogramele „păstorite”( sisteme integrate de apă și canalizare, locuințe, reabilitare termică clădiri din domeniul public, spitale din mediul urban,infrastructură justiție, instituțiii de învățământ superior de stat, complexe sportive, bazine de înot, săli de cinema, așezăminte cultiurale, etc.) au însumat la capitolul finanțare suma de 578 milioane de lei.

   În aceste condiții este de presupus că valoarea va fi sensibil egală numeric și în 2018 și în 2019. Vorbim de sute de proiecte, la nivel național, nu doar de stadioane de fotbal. Trăgând o linie și adunând:

 

Fără o derogare semnificativă, din partea UEFA,

în sensul aruncării României în lumea a cincea a neputinței,

nu vom fi în stare să îndeplinim criteriile minimale de organizare a Euro 2020.

 

Nu vorbim decât de reabilitarea celor patru stadioane, lucru aproape imposibil de realizat, în România, în timpul rămas. Scoțând din calcul infrastructura rutieră, de transport și cazare, să nu uităm de cele 400 de terenuri, complexuri sportive, pe care Guvernul s-a angajat să le realizeze. Ce 400, nici măcar 10 nu suntem în stare să facem. În plus, proiecte locale, pe care administrațiile zonei s-au grăbit să anunțe că vor fi realizate, agățându-se ca înecatul de „paiul” C.N.I. – Euro 2020, vor rămâne ca și până acum. Iată două exemple.

 

Foto 2: Proiect stadion Alexandria

Foto 3: Stadion Alexandria 2018 (sursa-www.teresport.ro)

Alexandria – Proiectul unui nou stadion, în valoare de 12 milioane de euro (a fost  și o variantă de 15 milioane de euro) este în continuare blocat, printre actele și hârtiile de corespondență și avize între ministere și CNI. Introducerea stadionului, în planul extins pentru Euro 2020 (la solicitarea FRF), implicit între proiectele realizate cu banii de stat (CNI), face ca la momentul actual stadionul, de doar vreo 6.000 de locuri, să aibă un viitor incert, în ciuda faptului că planul este ca anul acesta  să înceapă construcția. Promisiunea a fost ca încă din anul 2015 să fie demarate lucrările. Promisiunea s-a pierdut, probabil, pe undeva prin ciulinii Teleormanului. Despre utilitate nici nu poate fi vorba când vorbim de stadionul de le Alexandria, ci doar de orgoliu de tip feudal. Asta este însă o cu totul altă poveste.

Foto 4: Proiect stadion nou Târgoviște

 

 

 

 

 

 

Foto 5: Stadion “Eugen Popescu”, Târgoviște (foto-liga2.prosport.ro)

Târgoviște – Și aici vorbim de un proiect ce, dacă este să ne întoarcem în timp, la momentul în care s-au dat, pentru prima dată, asigurări că deja va fi demarată construcția, ar însemna să avem nu unul ci două stadioane noi, în vechea Cetate de Scaun a Țării Românești. Și aici, ultima speranță a autorităților locale ( Consiliul Județean Dâmbovița- Primăria Târgoviște), în a căror „ogradă” ar trebui să aterizeze noul stadion, este tot “Asocierea” C.N.I.-FRF- Euro 2020. La Târgoviște vorbim de un proiect de aproximativ 30 de milioane de euro pentru un stadion cu o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri.Deși și aici au fost avansate mai multe date de începere a lucrărilor, proiectul este, cel mai probabil, abandonat în hățișul birocratic al comunicăriii dintre Ministere și CNI.

De fapt, în ambele cazuri, la Alexandria și Târgoviște, vorbim de o culpă comună, dacă este să fie o culpă. Pe de o parte, autoritățile locale au promis realizarea stadioanelor, bazânduse pe bunele relații de la centru și o mai ușoară accesare a fondurilor statului, fără să amintească decât faptul că vor face ceva,  “uitând” să precizeze  că nu au fost în stare să facă rost de bani decât prin sistemul mâinii întinse către “fratele mai mare”. Pe de altă parte, autoritățile centrale, au promis, la rândul lor, susținere pentru colegii de partid, dar promisiunile au rămas doar promisiuni. Asta pentru că, la nivel central, s-a promis și altceva. În cazul de față îndeplinirea unor criterii fără de care România nu ar fi putut să depună dosarul pentru organizarea Euro 2020. Cu doi pași înainte de eveniment, promisiunile au rămas doar promisiuni, iar pușculița statului este mai goală ca oricând, astfel că, cel puțin pentru Târgoviște și Alexandria,

 

a aștepta ca CNI să demareze construcția de stadioane, în momentul de față cel puțin,

este echivalentul încercării bețivului de a se îmbăta cu apă, că e mai ieftin.

Poți să speri dar nu se va întâmpla niciodată.

 

Nu sunt bani, pur și simplu, după cum am arătat și în debutul acestei analize. Nu sunt bani și timp pentru ca aceste construcții să fie finalizate până în 2020, în eventualitatea, puțin probabilă, ca să fie demarate lucrările în viitorul apropiat.

 

În loc de concluzie

 

Este posibil ca în curând România să piardă statutul de coorganizator al Euro 2020, pentru că nu sunt indeplinite criteriile, de care am tot amintit anterior. Există și un precedent Bruxelles-ul a pierdut această calitate, din aceleași motive. Parcă totuși, la nivel de importanță, Bucureștiul nu este pe același palier cu Bruxelles. Să mai amintesc că țări precum Spania sau Franța nu vor organiza meciuri la această competiție și că ar accepta, oricând, să preia cele patru meciuri ce urmează să se dispute în România?

Pe de altă parte, acesta nu este cel mai prost scenariu. Gândiți-vă că anunțul pierderii statutului de coorganizator al Euro 2020, pentru București, va fi făcut de UEFA după ce, cu chiu, cu vai ,România se va fi apucat să aloce ceva fonduri, prin CNI, pentru construcția stadioanelor de care am amintit. Cam când credeți că vor fi ele finalizate, în condițiile în care banii sunt pe sponci iar motivul inițial, pentru care au fost alocații banii de investiție, va fi deja istorie? Evident este o întrebare retorică.

 

P.S.

Pentru împătimiții de fotbal și pentru cei care vor să afle azi știrea de mâine, cred că ar fi interesant de urmărit deznodământul războiului pentru șefia FRF ( Ionuț Lupescu, Răzvan Burleanu, FRF, UEFA, Guvern, lumea politică). Cu siguranță subiectul Euro 2020-stadioane România depinde de ce se va/vor decide în această confruntare.