E, deja, mai mult ca oricând! Iar asta o spune cineva care, într-un fel sau altul, a “respirat”, prin natura ocupației, doar alegeri, la cam orice scrutin din ultimii 20 de ani (n.m.– de fapt, aș fi putut spune și 35, dar exageram cu puțin, așa că am preferat varianta cu două decenii sigure și o informație 100% exactă).
Foto: Rezultate alegeri prezidențiale turul 1, din 4 mai 2025 ( Legendă: portocaliu – UAT-uri câștigate de George Simion, albastru-UAT-uri câștigate de Crin Antonescu, verde – UAT-uri câștigate de Nicușor Dan)
E mult pentru că, de câteva zile, există o trăire exclusivă, aproape, doar pentru “turul II“, prin România. Mai toată lumea se consideră îndreptățită să exprime o părere, fie că e o îngrijorare de dimensiuni cosmice, fie că vorbim de partis-prix-uri de natură politico-mistico-naționalistă. Nu, nu doar cei care știu să scrie exprimă scriptic astfel de “cugetări”. E plin universul de lângă noi și de criptări hieroglifice fără sens, dar cu pretenții de argument capital, emise, evident asta, că doar e dreptul lor, de tot felul de eșecuri capitale ale sistemului de educație românesc (n.m.- mai bine nu insistăm).
Foto: 4 mai 2025, anunț primele rezultate (exit-poll) alegeri prezidențiale (sursa foto- captură youtube)
Foto: George Simion, vizită la o fabrică din Alba-iulia, 5 mai 2025, a doua zi după turul I al “prezidențialelor”
Dincolo de aceste efervescențe de moment, există o oarecare confuzie socială ce cred că nu ar trebui să existe. Nu de alta, dar evidența, bunul simț și, în general, cam orice minimă documentare ar avea ca efect risipirea ceții, iar confuziile cvasi-generale ar putea să dispară. Cum nu toată lumea beneficiază de aceste atuuri, am considerat necesar a exprima o opinie, acestă opinie mai bine zis. Una ce nu are pretenția de adevăr absolut, dar care își revendică dreptul de a fi avizată (măcar în parte) și ceva mai de încredere decât multe, cele mai multe, dintre ieșirile la rampă din ultima vreme, din spațiul public al rețelelor sociale (spre exemplu). Că doar, pe scena spectacolului politic, mai toată lumea are pretenții de primadonă, chiar și când “vocea și talentul” există doar în imaginația mult prea bogată a vreunui aparținător.
Așadar: Nicușor și cu George în turul II al prezidențialelor!
–Eu pe cine aleg?
Răspuns:
Eu știu, mai întâi, pe cine nu aleg, iar mai apoi și pe cine aleg. NU îl aleg pe George Simion, iar asta nu pentru că, precum multor altora, George Simion mi-ar inspira vreo teamă, prin venirea lui la Cotroceni, că ar putea fi vreun “călăreț al Apocalipsei românești”, poate chiar toți patru la un loc (n.m.– poate cel al Foametei ar putea fi, totuși, dintr-o anumită perspectivă). Nicidecum, nu am această “stare anxioasă”. Simion nu este, până la urmă, decât un oportunist de moment, unul care spune ce vor alții să audă, dar, din păcate, un om ce nu-și mai aparține și care “degringolează” (da, știu, nu există cuvântul, dar mi-a placut licența, poetică să-i spunem), cu grație crede el, prin politica românească.
“George Simion președinte” este, acum, în 2025, o idee, nu o persoană, dar o idee ce ar trebui să dea fiori. Evident că nu se va întâmpla asta, partea cu fiorii, cam cu jumătate din populația votantă a României (vreo 5,5 milioane de votanți siguri, de acum ; la cele 3,8 milioane de voturi, din primul tur, am adăugat și voturile de la psd-iști), dar măcar cei care știu să citească cred că ar trebui să vadă și argumentele ce urmează. Da, știu, pentru mare parte dintre votanții lui Simion argumentele taberei celeilalte nu “se există” (n.m.- adică sorosiștii, globaliștii, nicușoriștii, lgbt-iștii, vânzătorii de țară, plus multe alte caracterizări , preluate de fanaticii AUR – nu toți cei de acolo se încadrează în categorie- pe filieră PSD, în vocabularul obligatoriu de la partid).
Argumente:
1 – AUR, principalul partid din spatele lui George Simion, este un refugiu al Sistemului (cel pe care cei de la AUR spun că vor să îl dea jos). Partidul este înțesat de foști psd-iști și pnl-iști. În special social-democrați rejectați de partidul din care cu adevărat fac parte (ca atitudine în primul rând) dar înfiați de partidul lui Simion. Exemplele sunt nenumărate, inclusiv la Dâmbovița (partidul colcăie de fosți psd-iști si pnl-iști, ajunși acum consilieri AUR sau chiar parlamentari AUR).
Foto:Călin Georgescu, noiembrie 2024
2 – George Simion insistă cu aducerea lui Călin Georgescu în fruntea statului român, după ce devine președinte (a abandonat, totuși, absurda idee cu “reluarea turului II al prezidențialelor” din 2024). Adică un personaj puțin spus controversat, care declară – în mai multe rânduri – că vrea să desființeze partidele, în România. Adică “adio democrație!”, când ajunge la Putere. Ca să nu mai vorbim de toate celelalte deraieri ale pesonajului, dar și de faptul că este împotriva a tot ceea ce înseamnă civilizație. Rusia lui Putin, o dictatură, și MAGA lui Trump, aproape o distopie holywoodiană, sunt sigurele idealuri ale personajului. Nu, mulțumesc!
Foto: Ana-Maria Gavrilă, la Parlament
3 – O altă susținătoare de top a lui George Simion este Ana-Maria Gavrilă, liderul POT. Adică, dacă ar fi să o analizăm printr-o singură ieșire la rampă, a declarat, foarte recent, că presa trebuia să dispară. Și că abia așteaptă să se întâmple, în curând, lucrul asta. Să mai fie doar “influensării” lor de tik-tok, că acolo este presă, crede, probabil, Ana Maria Gavrilă, în infinita-i înțelepciune suveranist-naționalistă, că este de dorit. Își ia și țara înapoi, dar și dreptul exclusiv la adevăr. Cam ca “Leana lu´ Ceașcă”, înainte de 1990. Nu, mulțumesc!
Foto: Afiș (online) din campania electorală a anului 2024, a PSD, în Dâmbovița
4 – PSD-ul (recte Ciolacu), Victor Ponta (tot PSD, dar partea suveranistă), Crin Antonescu ( într-un fel tot un fel de psd-ist, chiar dacă el zice că nu a mai facut politică, pentru că se vedea desupra politicului, care e “câh”, dar era doar bun să îi dea lui o poziție de dormit la Cotroceni), toți, fără excepție, s-au declarat patrioți și democrați, după turul I. Și, în consecință, au îndemnat poporul psd-ist (și pe cel “crin-ist”) să voteze cu cine vrea el (n.m.– nu e neapărat cea mai rea luare de poziție) în turul II al prezidențialelor. Ori , la PSD, apropierea de George Simion și idealurile AUR este naturală (nu insist, cine mai are chef de argumente în plus să o facă singur, argumentele sunt acolo, la vedere, și sunt multe). Ideea este că dacă cineva își închipuia vreodată că la PSD se va da vreun vot pentru “progresiști”, acum, răspunsul l-a primit clar, fără echivoc, s-a înșelat. Vorba aia, Ciolacu și Simonis au spus clar și răspicat că i-au dat voturi lui Simion, în noiembrie 2024. Ca “să fie bine, să nu fie bine rău”. Să fie bine pentru ei, de fapt, adică AUR și PSD.
Nu, mulțumesc! Din nou.
5 – Pentru toți cei care speră ca Nicușor Dan să ajungă la Cotroceni, veștile sunt extrem de triste, momentan cel puțin. Primele două partide, la număr de parlamentari, par că au copt o strategie de acaparare a puterii. PSD și AUR aparent se luptă ideologic, însă în spatele cortinei lucrează împreună. Sușținătorilor li se trasnmite că unii iși recâștigă toate drepturile de români, iar altora că privilegiile lor rămân tot acolo, doar puțintică răbdare, cât să-i mai păcălescă pe zurbagii ăștia cu pretenții de oameni citiți.
PSD-ul nu poate să joace pe față cartea cu naționalismul, în fața coanei Europa, așa că avea nevoie de AUR. Asta pentru că, mergând pe ideea izolaționismului, PSD-ul pierdea sacii cu bani europeni, adică singurul colac de salvare a României, în momentul de față, deci și pentru privilegiații PSD. Unul, colacul, pentru o întregă corabie însă, una pe care tot PSD-ul pare că o scufundă, financiar, de ani de zile, chiar dacă declarativ “doar” o salveaz de la naufragiu. Cu Simion președinte, dar și cu AUR în alianță la guvernare, PSD-ul (dar și AUR-ul) speră, probabil, să le fie bine. Poate fac și un partid mare, unic, îi mai și interzic pe alții, cum vrea dom´Georgescu. Poate mai interzic și presa, cum vrea coana Ana-Maria. Că…“iț gon”.
Nu, mulțumesc!
Să voteze fiecare ce vrea, zic. Eu, unul, nu votez nici Georgescu, nici Gavrilă, nici Ciolacu și nici Ponta. Și, în concluzie, dacă nu-i votez frații, nu-l votez nici pe Rocco, pardon!, Simion.
Da, știu, ceilalți sunt mai mulți, aparent. Dar asta și pentru că unii nu votează. Unii nu s-au hotărât, alții nici nu mai există, în vreme ce unii sunt convinși că mai rău nu poate să fie. Că 35 de ani… că ne-am săturat… că nici aștia…că n-avem cu cine…
Corect! Au oamenii dreptul să spună ce gândesc. Încă. După 18 mai 2025, însă….