Nimic din ceea ce urmează să citești nu are legătură cu datele oficiale (neapărat). Nu este bazat pe argumentele clasice ale matematicii și statisticii. În plus, contrazice și aproape tot din ceea ce știai că ți se întâmplă sau urmează să ți se întâmple. Oricum, “aproape toată lumea” știe că e vorba doar de o conspirație, toată treaba asta cu coronavirusul. “Toată lumea” știe că “se știu vinovații”, fie de la noi (România), fie de aiurea (lumea asta nu așa de mare, până la urmă). “Toată lumea” știe că “X” sau “Y”, din elita politică locală este vinovat, fie pentru că a făcut prea puțin, fie pentru că a făcut prea mult. “Toată lumea” știe că va fi bine și că am fost manipulați, dar că nu se mai poate și că “mămăliga”(nu doar cea românească) va exploda, iar atunci se va vedea cine sunt “păpușarii” și ce au făcut pentru a ne ține în case, speculând frica. “Toată lumea” știe că….De fapt, “toată lumea” știe, punct. Așa că nu mai are sens să citești, ce mâzgălește cineva printr-un colț uitat de internet. Dar dacă…?
Neștiutorii
Această revenire asupra subiectului COVID 19 vine la aproximativ o săptămână distanță de momentul în care scriam despre Mâine?, în ideea în care vor fi destui care să înțeleagă mai mult citind materialul, totuși minimalizând faptul ( nepermisă greșeală) că pentru ca ideea să capete putere trebui ca mai întâi să fie “rostită”, iar mai apoi să fie “auzită”. Partea cu înțelesul fiind oricum o perspectivă subiectivă si necontrolabilă. În cazul de față, reproșul este legat de segmentul “auzitului” , ceea ce se traduce în mediul virtual prin puterea de penetrare a informației. Nu mai există sau este mult diminuată. Toate canale sunt văduvite de puterea de impact anterioară, nu pentru că există cenzură, ci mai ales pentru că părerile exprimate virtual au crescut exponențial, ca număr, iar logaritmii de indexare și răspândire a informației( motoare de căutare, rețele sociale, etc.) nu mai funcționează după parametrii anteriori (pre COVID 19). Cu alte cuvinte vorbești singur (sau aproape singur), dacă părerea nu este ajutată financiar să fie “auzită”. Sunt prea multe păreri, iar informația circulă în clustere, iar când acestea sunt mai mari decât standardul, multitudinea de informații, ce se succed cu rapiditate, experiență netestată vreodată anterior, anulează orice părere ce nu beneficiază de suportul unui număr mare de adepți (în mediul virtual este vorba de indexarea după căutări cu același subiect sau apropiat). Deci, pe scurt, este aproape imposibil să mai faci cunoscută o idee fără sprijin financiar important. Obișnuiți-vă, așa va fi de acum înainte. Va fi ceee ce ați vrut să auziți (asta ar fi de fapt o concluzie, logică, a întregului material, pe care îl lecturați acum). Totul nu este decât o ecuație ce nu presupune niciun fel de cenzură, în afara celei economice, ca să folosesc o metaforă, ceea ce, evident, pentru mine cel puțin, este o utopie, atunci când vorbim despre Mâine.
Apocalypse Now sau Revenirea la normal?
Apocalipsa Coronavirus (presa Internatională) 
Niciuna. Nu este nici sfârșitul și nici nu va mai fi la fel, cum a fost până acum. Din ce în ce mai mulți realizează că himera electorală, a lumii politice, vândută pe post de panaceu, ce spune că doar cu un efort comun, susținut colectiv, vom trece cu bine și peste asta (COVID 19) în scurt timp, nu este decât o vorbă goală. Am spus “din ce în ce mai mulți” nu “toată lumea”, acea “toată lumea”, de care aminteam la debutul materialului, ce, în continuare, este convinsă că totul nu este decât o mare manipulare și că a sosit timpul Revoluției sau al Trezirii. COVID 19 nici măcar nu există, în viziunea lor. Fiecare e liber să creadă ce vrea. Pentru că tot vorbeam de clasa politică. Cel mai sănătos ar fi să nu îi mai credeți. Sunt speriați, unii de coronavirus, iar cei mai mulți de ceea ce ar putea să urmeze după coronavirus. Fiecare exprimare publică, la momentul actual, nu este decât expresia publică a fricii personale, ce ține cont în primul rând de posibilitatea ca Mâine să aducă o prăbușire a sistemului actual, adică cel ce le asigură bunăstarea personală și poziționarea, fie ea doar ipotetică (candidații politici la posturile de putere, din arhitectura statelor), cât mai sus în ierarhia socială a lui Mâine. Niciun politician nu își permite (nici nu cred că există vreun exemplu să mă contrazică) să spună că Mâine va fi mai rău sau că mai binele de Mâine va fi doar pentru unii, foarte puțini. Asta pentru că fie că nu înțeleg (destul de mulți), fie că, pentru cei mai mulți dintre ei, un Mâine altfel nu este de conceput, pentru că presupune pierderea privilegiilor actuale. În consecință, fie exibă public merite personale, în lupta cu COVID 19, încercând să atragă simpatia mulțimii, în detrimentul oponenților politici, fie arată acuzator înspre adversarii politici, ce au făcut fie prea mult, fie prea puțin în lupta cu invizibilul inamic nr.1, al momentului. În lupta pentru un Mâine la fel se aruncă în luptă toate resursele financiare (nu, nu cele personale, ci pe cele ale comunității) în speranța că va fi bine, pentru ei, în primul rând. Spaima cea mare este, după cum spuneam, alunecarea în anarhie socială, ceea ce anulează toate ierarhiile actuale, acolo unde, pentru moment, ei sunt în vârful “lanțului trofic”.
Pentru cei ce au răbdare să mai citească și printre rânduri sau să treacă de aparențe, dar, mai ales, pentru cei ce au găsit secundele de echilibru interior, în perioada de claustrare domiciliară ( nu respectă nimeni ad literram dispozițiile autorităților,dar esta este deja o chestiune pe care o anticipau oricum toți cei ce au impus actuale normele de conviețuire socială) <să nu îmi spuneți că nu stiați că au luat în calcul acest lucru>, iată o perspectivă a lui Mâine. E bazată doar pe logică elementară și pe argumentul exemplului anterior. Nu inventează nimeni, nimic, Acum sau Mâine. E doar un copy-paste, dintr-un Ieri poate mai îndepărtat, adaptat momentului. Cât de mult succes va avea? Rămâne de văzut.
Mâine
In this Monday, Feb. 17, 2020, photo released by Xinhua News Agency, patients infected with the coronavirus take rest at a temporary hospital converted from Wuhan Sports Center in Wuhan in central China’s Hubei Province. China reported thousands new virus cases and more deaths in its update Tuesday on a disease outbreak that has caused milder illness in most people, an assessment that promoted guarded optimism from global health authorities. (Xiao Yijiu/Xinhua via AP) 
Coronavirusul va schimba lumea pe temen scurt, posibil și pe termen lung, în primul rând în ceea ce privește relațiile sociale. O criză sanitară prelungită, în eventualitatea, foarte posibilă, de a nu se reuși realizarea unui vaccin eficient, ce să ducă la imunizarea efectivă a miliarde de oameni, mai devreme de 1-2 ani, va face ca lumea să se schimbe fundamental. Drepturile si libertățile, nu neapărat în ceea ce privește exprimarea (inițial), dar mai ales în ceea ce privește libertatea de mișcare vor deveni istorie, cel puțin în acest interval (1-2 ani, de acum înainte). Amăgirea cu revenirea la normalitate, în special în segmentele ce presupun interacțiunea a grupuri mari de oameni (de la întâlniri sportive, festivaluri, concerte, evenimente familiale cu mulți oameni, etc) sunt istorie. Starea de prelungire a izolării sociale nu va dura mai mult de 2-3 luni, este evident, dar asta doar pentru că Foamea va deveni generalizată. Statul în casă nu generează venituri, aproape nicăieri, fără venituri însemnă fără posibilitatea de a cumpăra cele necesare susținerii vieții. Astfel că măsurile de izolare vor fi relaxate, treptat, mai peste tot. În funcție de momentul în care fiecare stat în parte atinge tensiunea de rupere sau momentul inevitabil al colapsului economic. Este clar, dacă vrem să privim logic, că un stat puternic financiar poate prelungi perioada de izolare socială ceva mai mult decât unul slab. În altă ordine de idei, capacitatea de tolerare a populației este esențială, în fiecare caz în parte. Practic, este vorba de experimente sociale, în momentul de față. Inevitabil însă, la un moment dat, idiferent de faptul că virusul nu va mai reprezenta un pericol la fel de mare, ca la momentul actual, fie că va fi chiar mai virulent în manifestare, unica variantă va fi aceea de a relaxa măsurile de protejare socială în masă, împotriva răspândirii masive în comunitate, a COVID 19. Va fi doar o cursă a norocului, chiar dacă sună de-a dreptul apocaliptic este un fel de “scapă, cine poate”. Pentru adepții teoriei conspiraționiste a manipulării populației și a inexistenței virusului ucigaș, va fi momentul de a testa, pe propria piele, dacă au avut sau nu dreptate. S-au putea să îi coste mult, pe foarte mulți dintre ei. Evident, că nu putem știi sigur și oricum cei mai mulți nu vor fi satisfăcuți decât de răspunsul căpătat personal.
Am plecat de la premisa că virusul este încă activ și nu există un vaccin (ceea ce la momentul actual reprezintă realitatea). Măsurile de relaxare, anunțate pe ici, pe colo, în lumea asta mare, sunt, momentan cel puțin, doar la stadiul de idei, de fapt Occidentul nu are curajul să se joace cu ideea că ar putea pierde uman mult mai mult decât a făcut-o deja. Povestea cu China sau alte națiuni asiatice, ce numără miliarde sau sute de milioane de oameni, fiecare, ce acum au relaxat măsurile și nimic rău nu se întâmplă este, cel mai important, încă o poveste fără final. S-ar putea să nu fie neapărat cu happy-end. Este până la urmă o poveste cu cine și cât își permite să piardă, într-o lume în care concurența și lupta pentru supraviețuire economică este dată de puterea de muncă a fiecărei națiuni și cât de mult poate să producă nu numai pentru sine (autosustenabilitate). Mai departe calculele sunt relativ simple. Revenind la lumea occidentală și la Mâinele fără vaccin. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla în eventualitatea în care măsurile restrictive de circulație, impuse acum pentru populație, vor fi relaxate total. Tabloul parcă nu se întrezărește a fi unul cu aceleași tușe cu cel de ieri (pre COVID 19). Din acest punct de vedere nimeni nu va risca decât până la un punct, adică până când situația va redeveni dramatică și de netăgăduit. Povestea cu imunizarea de turmă,în față virusului, am văzut-o deja. Nu stă în picioare (vezi UK, spre exemplu, dar mai sunt și alții). Cel mai probabil va fi aleasă o variantă de mijloc. Comunitățile mai puțin afectate vor relaxa măsurile dar vor interzice interacțiunea sub orice fel, cu comunităti foarte afectate. Cu alte cuvinte, din comunitățile relaxate se va putea doar pleca spre alte comunități, mai puțin norocoase. De întors va fi mai greu, dacă nu chiar imposibil. În plus, controalele medicale și șirul nesfârsit de adeverințe si parafe, ce vor atesta sănatatea individuală vor deveni o obișnuință, astfel încât interacțiunea va deveni restricționată absolut. Parcă nu mai seamană deloc cu scenariul anunțat cu Mâine va fi la fel ca Înainte. Asta nu înseamnă că nu se va încerca și se vor ignora aceste teorii, cât se poate de logice. Rezultatele vor fi însă dramatice și până la urma necesare, pentru a demonstra ce se poate întâmpla.
Pe termen scurt, apariția miraculoasă a unui vaccin, ce să rezolve problema, deși puțin probabilă (vorbim de un termen de 1-2-3 luni) va schimba datele problemei. Dar nu în ideea în care “Mâine”, să spunem peste 6 luni de acum înainte, va fi precum Înainte (în 2019 să spunem). Argumente? (va urma).
P.S.
Apocalypse now–Apocalipsa Acum (film 1979, regizor Francis Ford Coppola) Afișul (unul dintre ele) a constituit doar suport ilustrativ pentru articol, neavând în mod direct legătură cu subiectul abordat. Totuși, considerat unul dintre cele mai bune filme din istorie (în 2009 London Film Critics’ Circle îl declara cel mai bun film din ultimii 30 de ani, iar americanii l-au inclus în patrimoniul național) Apocalypse Now este, dincolo de controverse ( un film brutal pe alocuri, despre războiul din Vietnam), așa cum îl cataloghează regizorul său, Francis Ford Coppola,un film anti-minciună, în primul rând, iar aici am sperat că va fi și legătura, cea mai puternică, cu materialul anterior.