Alegeri locale 2020-Dâmbovița: “Frica de mai rău” a păstrat funcțiile pentru foștii edili, ce au mai luat un mandat (rezultate alegeri)

Oarecum atipic (din multe puncte de vedere, dar în primul rând din cauza nivelului economic mai scăzut, în comparație cu vecinii din Prahova, Argeș, București-Ilfov și Brașov), județul Dâmbovița continuă să rămână, după alegerile din 27 septembrie, unul în care determinantă, atunci când vorbim de vreun scrutin, continuă să râmână mentalitatea rurală (nu în sens peiorativ, ci de încăpățânare și reticență, față de ceea ce ar putea reprezenta noul, necunoscutul, până la urmă).

Îmbătați de “succese istorice”, după cum declamă victorioșii scrutinului din 27 septembrie, în orice spațiu, mai mult sau mai puțin virtual, noii aleși/realeși uită să amintească un amănunt important și, până la urmă, definitoriu, în ceea ce privește județul Dâmbovița (în special).

Rezultatul alegerilor din 27 septembrie, în Dâmbovița, nu are nicio legătură (aproape nicio legătură) cu performanța politico-administrativă (este vorba de toate partidele, nu doar o parte sau alta a eșicherului politic), ci mai degrabă cu reacția emoțională a celor ce au participat la votul din 27 septembrie. Una ce poate fi caracterizată, în câteva cuvinte prin: Frica de mai rău. Cel puțin, în ceea ce privește alegerea șefilor de comunități (primari), această fobie, ancestral-rural-balcanică, a asigurat edililor în funcție încă un mandat. Mai mult chiar, votul, în Dâmbovița, mai bine zis rezultatele acestuia, au permis stabilirea unor recorduri ce, pe alocuri, nu erau înregistrate nici în perioada comunistă (candidati votați în procent de 90%, de cei veniți la vot).

În termeni doar statistici, PSD a câștigat președinția CJD, prin Corneliu Ștefan, dar si cel mai mare număr de consilieri județeni.

Corneliu Ștefan (PSD) – 46,17% (100.064 de voturi)

Sorin Ion (PNL) – 33,24% (72.049 de voturi)

Adrian Țuțuianu (PRO România) – 12,43% (26.943 de voturi)

Robert Turcescu (PMP) – 3,07% (6655 de voturi)

Restul candidaților au obținut sub 2% din voturile exprimate.

În ceea ce privește votul pentru componența Consiliului Județean, situația este următoarea:

PSD – 43,66% din voturi

PNL – 34,75%

Pro România – 9,64%

ALDE – 3,03%

USR Plus – 2,85%

La primării (nu este finalizat procesul de contabilizare a voturilor) PSD ar avea 63 de primării, iar Pro România 2, 2 independenți (Vulcana Băi și Voinești), ambii susținuți de PSD, ce au câștigat (recâștigat) mandatul de primar iar restul, până la 89 de localități, revin celor de la PNL. Constanța și elementul de inedit, pentru Dâmbovița, îl reprezintă faptul că edilii șefi, aflați în funcție, și-au păstrat mandatul, electorii alegând mai degrabă varianta “răului cunoscut”, decât pe cea a “răului potențial”. Pe principiul “a furat, ne-a înjurat, dar a mai și făcut câte ceva” (pentru comunitate).

La o scurtă trecere în revistă a rezultatelor (“scoruri” ce probează afirmația de mai devreme, legată de votul acordat cu frica de mai rău) nu am găsit decât câteva cazuri (vreo 2-3) în Dâmbovița, în care edilii șefi și-au pierdut mandatul, în urma scrutinului din 27 septembrie.

În toate cele trei cazuri de mai sus (vezi foto-grafic), adică la Brănești, Șelaru și Vârfuri vorbim de câștigători ai scrutinului, ce au fost aleși în funcție de mai puțin de 1000 de oameni (la Vârfuri sunt doar 455 de voturi pentru câștigător). Asta pentru că vorbim de localități extrem de mici (număr de locuitori) ce, într-o lume normală, nu ar trebui să existe individual, ci doar ca parte a unei comune mai mari. Într-o lume normală, dar nu și în Dâmbovița. În alte condiții probabil că edilii în funcție nu ar fi pierdut funcția de primar. Chiar și în condițiile în care legea nu le-a mai dat voie să candideze unii primari, ce au fost înlocuiți de oameni de partid, fie au câștigat, la Aninoasa spre exemplu, fie au pierdut la limită, cazul de la Ciocănești.

Pe de altă parte, în mediul urban, “scorurile” înregistrate de edilii în funcție au fost cu adevărat istorice, dar adevărul din spatele scorului este în general eludat, de cei ce se împăunează cu propriul rezultat, făcând abstracție de ce s-a întâmplat la nivel general. În cazul de față în județul Dâmbovița. Toate cele 7 orașe au fost adjudecate de primarul aflat în funcție.

Pe de altă parte, așa cum aminteam în debutul acestei analize ( una fără pretenția adevărului absolut) “scorurile” înregistrate în câteva comunități dâmbovițene (unde primarii au câștigat cu aproape 90%) vorbesc de la sine, despre un fenomen general și generalizat în Dâmbovița.

În aceste condiții (ținând cont și de faptul că numărul primăriilor, din Dâmbovița, unde edilul șef a obținut un nou mandat, cu peste 80% din voturile exprimate, este imens) ideea inițială capătă și mai mare greutate.

Fie dâmbovițenii au votat (cei care au votat) mânați doar de gândul că orice altceva este, potențial, <mai rău>, fără a ține cont de doctrine, de programe, de fapte sau promisiuni, fie, în proporție de peste 90%, edilii șefi din localitățile dâmbovițene sunt cu adevărat “Darul lui Dumnezeu pe pâmânt” si mai bine de atât nu se poate.

Cred că o concluzie (date fiind “faptele”) poate fi trasă de oricare dintre cei care au avut răbdarea de a ajunge cu lectura până în acest punct.