Acest text poate fi un pamflet. Din păcate, nu este doar atât. În aceste condiții poate fi tratat ca… oricare altul.
Prin secolul 19, adică atunci când frații Grimm povesteau lumii poate cel mai cunoscut basm al emisferei nordice (n.m. Albă ca zăpada – Schneewittchen, în limba lor maternă) Caragiale nu “inventase Miticii”, era mult prea devreme, cam cu o sută de ani mai devreme. Ce legătură au una cu cealaltă? Aproape niciuna. Aproape, pentru că ar fi câte ceva.
Basmul îl știe toată lumea, chiar și fără să fi pus mâna pe vreo carte, așa că nu insist. Miticilor le-a fost naș Caragiale, ce i-a adus în prim-plan ca să descrie un arhetip bucureștean, de început de secol 20. Cine nu cunoaște despre ce e vorba poate să întrebe un ardelean. Vă spun ei clar și pe înțeles, chiar dacă mai încet. Ca și în basmul german și în povestea ce o citiți există o Albă ca zăpada, piticii și Maștera, și cam atât la nivel de personaje. Din păcate, în antiteză cu basmul fraților Grimm, povestea nu are un final fericit. Cel puțin pentru simplul motiv că încă nu s-a scris ( era să scriu prescris).
Povestea
În povestea asta Albă ca zăpada fuge de Mașteră, ca dracu’ de tămâie, dar, pe de altă parte, s-a mai și întâlnit cu ea, așa spune sursele, dar nu se știe dacă și ce fel de pieptene, măr, păr sau informații, otrăvite sau nu, i-a oferit cea din urmă, prin casa, sau casele conspirative pe unde s-au văzut. Cert este că fuga există, cel puțin așa spun povestitorii. De la ce s-au luat? Păi ne spun frații Grimm. De la concursul de “beauty queen”. La Albă ca zăpada, basmul nu o spune dar, ca la orice femeie, putem să bănuim că orgoliul de a fi frumoasă, cea mai frumoasă, face parte din CV. Pe de altă parte, Maștera nu e nici ea de lepădat( chiar dacă, tot de la surse bine informate, de la cei cu care a mai vorbit Albă ca zăpada, putem să aflăm că e “iadul pe pământ”, lăsată aici doar ca să facă rău). Păi cum să fie altfel când ea nu se gândește decât cum să ia de la pitici câte o amendă, să le mai dea câte o sancțiune sau, Doamne ferește!, să îi bage la răcoare permanent. Nu-i vorbă, au mai simțit ei, piticii, fiori reci pe șira spinării, atunci când mai băgau și în buzunar, o pepită, o piatră, un diamant, ceva, din mina unde au fost aleși să fie șefi, de către ceilalți locuitori ai Regatului. Aleși pentru că ei, pitici fiind, puteau încăpea mai ușor acolo unde nu toată lumea poate să pătrundă. Cu alte cuvinte au statura potrivită, nu ca ceilalți muritori din Regat.
Despre Mitici
Pentru că tot vorbim de pitici, în povestea asta li se spune Mitici. Nu știu de ce, o fi poate de la o traducere greșită, dar hai să păstrăm denumirea. Așadar, Miticii (piticii de fapt, dar cu traducere greșită), în primul rând, nu sunt doar șapte. Ar putea foarte bine să fie 70, 7000 sau 70.000, asta pentru că Regatul e mare. Se spune, vag ce e drept, iar sursele se contrazic una pe alta, că ar fi vreo 20 de milioane de muritori, în Regat ( am uitat să vă spun că în povestea asta, regatul se numește Republică, parlamentară sau semiprezidențială, nici ei nu știu, așa că o să îi spunem Republica-Regat), așadar ar fi ceva suflete pentru care “trudesc” Miticii. Ei trudesc dar mai bagă și prin buzunarele proprii, pentru că: leafa mică, famiglie mare, etc. Cert este că Miticii au o relație( nu vă gândiți la prostii, pentru astea sunt site-uri dedicate), de lungă durată, cu Albă ca Zăpada. S-au mai ajutat unii pe alții. La momentul poveștii, Miticii au semnat un contract cu Albă ca Zăpada. Ea trebuie să le „spele” niscaiva dosare, să le gătească ( să le coacă mai bine spus ) câte o „prăjitură – Licitație cu Dedicație” ( așa îi spun ei), să facă curat prin Casa Justiției (așa îi spun ei locului cu care se învecinează, unde niște muritori ai Regatului au uitat să taie uscăturile de prin copacii din bătătură). Tot acolo, Maștera, se pare, pune la cale planul de a tăia ceva crengi uscate, de prin bătătura vecină, cea a Miticilor. Fiecare cu gândurile lui așadar. Revenind la contractul Albă ca Zăpada-Mitici. Partea a doua, Miticii, s-a angajat ca, în contrapartidă pentru muncile prestate de Albă ca zăpada, ei să o păzească de planurile diabolice ale Mașterei și chiar mai mult au declarat-o șef peste Mitici, chiar dacă, oficial, acolo tartor este Somnorilă ce poate, astfel , să facă ce știe el mai bine, să doarmă și să îi adoarmă pe ceilalți, cu povești despre pepitele și diamantele ce le vor primi ca bonus pentru că au fost cuminți. La momentul actual chiar s-au făcut calcule și a reieșit că, din 2018, fiecare va primi câteva pepite în plus, lunar. N-au spus Miticii și pentru cât timp și dacă au de unde, pentru că în șopronul cu pepite nu intră decât ei, dar dacă Albă ca Zăpada a spus la rândul său că așa va fi deja nu se mai îndoiește nimeni. Problema e că Maștera și câțiva dintre renegații Republicii-Regat, le-au pus gând rău și Albei ca Zăpada și Miticilor. Ba, mai mult, fac scandal și prin Regatele învecinate, ba că mina-i mică, deci de unde atâtea pepite cât au promis Miticii, ba că șopronul cu pepite și diamante nu că nu e plin, ba chiar s-ar putea să fie gol, ba că Miticii stau prost la matematică și alte răutăți din aceiași categorie, a vexaților sorții spun unii.Tot surse, ce au căpătat informațiile exacte de la Albă ca Zăpada.Cam aici a ajuns povestea la momentul actual.
Pseudo Epilog
Nu, să nu întrebați de prințul călare pe cal alb. Nu face parte din povestea asta. În schimb, din poveste, fac parte câteva milioane bune de muritori de rând, așa le spun ei cetățenilor din Republica-Regat, ce așteaptă, ca și mine, finalul poveștii. Nu de alta dar, pentru ei, cei mai mulți dintre ei, contează doar pepitele din buzunarul propriu (cele pe care le primesc lunar) și dacă sunt mai puține, sau sunt de argint și nu din aur, poate să fie o problemă, pentru toate personajele principale din această poveste.
P.S. Am uitat să vă spun un amănunt. Mulți dintre cetățenii Republicii-Regat obișnuiesc să viseze cu ochii deschiși. O fi bine, o fi rău? Deocamdată nu se știe sigur.