Între toate “întrebările existențiale”, ce și le va fi pus vreodată homo sapiens, cu siguranță că 2020 a însemnat, pentru români, dar nu numai pentru ei, momentul în care vor fi descoperit încă una. “De ce ne obligă să purtăm mască?”
Cum din pandemie se pare că nu am înțeles mai nimic (mulți dintre noi oricum) nu ne-a rămas decât să înjurăm birjărește, pe oricine va fi atentat la libertatea noastră, “atât de greu câștigată”, de a face orice. Dincolo de invectivele țintite politic, la adresa unora sau altora,“ce vor să ne transforme în sclavi”, “dictatura medicală”, Bill Gates, “conspirația mondială”, Guvern (oricare ar fi el) și specialiști în imunologie (au făcut ei ceva și dacă n-au făcut, oricum sunt vânduți către Big Pharma, așa că merită înjurătura ,chiar și coerciția de tip fizic, la o adică), un cor de laude și închinări, cu două mâini, se ridică, în special în mediul virtual, la adresa “apărătorilor credinței, ai libertății și identității naționale, a adevăratelor valori naționale, oamenii adevărați, cu alte cuvinte, nu aștelalți, trădătorii de neam si țară.”
Ce vor fi făcut apărătorii credinței, idealurilor, libertății, etc? Păi, mai nimic. De fapt au făcut tot ce au putut pentru a demonstra că ei știu mai bine. Unu la mână, că suntem mințiți și că epidemia de coronavirus nu există. Și, doi la mână, că “masca de protecție nu trebuie purtată”, pentru că ne ia libertatea, este primul pas spre dictatură, ne transformă în sclavi. Evident toți sunt specialiști… dar doar în construirea de proprii piedestaluri.
De la mărturisitorul credinței naționale, lovit de o criza religioasă a vârstei doua – a treia: <Pandemia (n.m. ce nu există, cum spunea cu ceva vreme în urmă) a făcut și ceva bun–a pus lacătul pe baruri si cluburi, adică locurile de curvăsăreală și pierzanie (n.m. e citat, pentru conformitate, dacă mai exista vreun dubiu, este vorba de Gigi Becali) . <Biserica nu s-a închis pentru “că coronavirusul” nu are putere acolo> (fără a fi cinic, ar fi trebuit să îi spună si fostului arhiepiscop al Sucevei lucrul asta, mai devreme, poate că, dacă afla că nu există, mai era și acum printre noi).
Parlmentul României-decembrie 2020
Și până la noul val de parlamentari, conduși de reprezentanții partidului cu nume de metal prețios, ce stabilesc trendul poziției actuale în ceea ce privește pandemia (evident că ideea este că nu trebuie să ne conformăm la nicio regulă, pentru că pandemia nu există). Așadar, toți ăștia au ceva în comun. Un răspuns la noua întrebare existențială. Cea cu masca, pe care o aminteam inițial.
Sursa foto-captură postare facebook/sebitoriale
Asta în vreme ce statul român, nu numai, de teama de a nu primi ștampila de “stat polițienesc” ( nu scăpăm așa ușor de tarele trecutului) aplică legea (asta cu purtatul măștii și cu, eventual, amendarea celor ce nu o poartă) doar când își aduce aminte, fie pentru planul de amenzi, fie pentru că în preajmă se află și “ochiul” unei camere de filmat. Bătutul prietenesc pe umeri sau dojana sfătoasă, eventual făcutul cu ochiul, complice, către cei ce nu se conformează (“știm si noi că ai dreptate, masca ucide”, wtf!) fiind mai degrabă atitudinea dominantă. Nu și când trebuie să fie puși la stâlpul infamiei năpăstuiții sorții. Pe ei îi amendăm, că și așa sunt proști.
Trecând într-un registru mai serios (cel mai serios) adevărul este că probabil că nu am înțeles că masca de protecție nu ne protejează de contractarea virusului (bine, mulți dintre ai noștri ar fi în stare să jure cu mâna pe “toate cele sfinte” că virusul nu există, probabil că niciun virus, și că vaccinurile sunt cea mai mare pacoste a omenirii, cu astea ne-au omorât pe toți. Nu e greu de aflat că ideea asta capătă din ce mai multi adepți, rețelele sociale sunt martori fideli ai fenomenului).
Așadar, masca de protecție are efect doar pentru a opri răspândirea virusului (dacă purtătorul de mască este infectat). Nepurtatul măștii, în special în spațiile de confluență umană (mai mulți oameni la un loc), nu este decât expresia autosuficienței personale și a lipsei de empatie cu problemele altora (poate mai puțin apărați, într-o confruntare cu un virus). Atât. De fapt, dacă îi vedeți, și cu siguranță îi vedeți peste tot, uitați-vă bine la ei. EI sunt cei cărora nu le pasă, nu de virus sau de boală. Nu e vorba de curaj personal, ci doar de desconsiderarea tuturor celorlalți.
FILE – In this Wednesday, Feb. 24, 2016, photo provided by Cleveland Clinic Center, a team of Cleveland Clinic transplant surgeons and gynecological surgeons perform the nation’s first uterus transplant during a nine-hour surgery in Cleveland. On Wednesday, March 9, 2016, the hospital announced the transplant has failed, and that doctors had removed the organ. (Cleveland Clinic Center via AP) 
Ar fi fost în stare să “ucidă” dacă, la orice operație, personalul medical nu ar fi purtat măștile de protecție, așa cum se întâmplă de zeci de ani, în toată lumea. Când au văzut, tot de zeci de ani, că Asia se protejează, prin conformare voluntară a fiecărui individ, cu mască de protecție, fie doar și la orice banală răceală, asta pentru că respectul față de ceilalți este impregnat educațional, aproape în ADN-ul lor, nu au spus decât: “Bravo, să fie la ei acolo!”. Acum, îi vor da zor cu “altă cultură, ce treabă avem noi cu ei, dom´le.”, doar pentru a argumenta ideea lor despre libertatea de expresie. O libertate de expresie din care lipsește un amănunt esențial, libertatea celuilalt. În primul rând de a spera că poate supraviețui.
De cele mai multe ori nici cei care aleg să facă paradă de purtatul măștii, semn al ideei că iși asumă binele comun, nu o fac decât atunci când “ochiul public” poate să vadă gestul de mare noblețe. În particular, mulți dintre ei, consideră că au făcut destul și așa , ca atare inundă spațiile cripto-personale ale rețelelor de socializare cu urările insipide de “Crăciun fericit!”, în care zeci de persoane, fără mască, se adună, “doar la un selfie”, înghesuind în cadru bunăstarea si fericirea perosnală, pe care își închipuie că o revarsă asupra tuturor celorlalți.
Sursa-fanatik.ro
Sursa-stiripebune.ro
Asta în vreme ce plângem de milă altora “ai noștrii”. Unii înghesuiți, fără respectarea niciunor norme, fie pe la Dover, fie doar reprezentați de sacoșele de rafie pe care statul francez a ales să le controleze “la sânge”, acum de Crăciun, după ce România a cadorisit famiile de peste hotare cu tot ceea ce era interzis a intra în spațiul comunitar european și înainte de pandemie.
sursa foto-alba24.ro
Ne revoltăm, doar pentru publicitate, în fața discriminării la care suntem supuși, “uitând” că, de fapt, poate alții se gândesc la “ai lor” mai mult decât pretindem noi că o facem cu “ai noștrii”.
Ar fi bine să nu ne mai lăsăm păcăliți. De fapt, “lacrimile de compasiune” sunt , de cele mai multe ori, doar expresia autosuficienței personale. Adevărul e că nu prea ne pasă, de ceilalți. Poate că ar fi cazul să ne și asumăm asta.