Așa cum anunța, în data de 10 iulie 2019, edilul șef de la Târgoviște (n.m.– poate că data exactă nu ar fi fost reținută, de memoria internetului, dar s-a întâmplat ca momentul să fie imortalizat pe peliculă): ” Practic, astăzi dăm startul lucrărilor ce vor transforma total stadionul Eugen Popescu.(…)”. Tot primarul Târgoviștei, spunea, la acea vreme, adică în data de 10 iulie 2019, că speră ca întreg procesul să nu <dureze> mai mult de 10 luni . (mai jos, regăsiți dovada video a celor afirmate):
Trei ani și aproape șapte luni mai târziu, primarul Târgoviștei, același ca și în 2019, adică Cristian Daniel Stan, a anunțat, pe pagina sa de facebook, între altele, că, de fapt, procesul de reabilitare ar fi început în septembrie 2019 (n.m.;- în 10 iulie 2019 ar fi fost dărâmată tribuna a II-a, dar afrmația, de la acea vreme, a fost că s-au început toate lucrările de reabilitare. În fine) și că valoarea ar fi de veo 16 milioane de euro, adică mai mult decât dublul valorii anunțate inițial (cea de 6,7 milioane de euro, cu tot cu TVA, detalii aici). Iată anunțul primarului Cristian Stan, din 23 februarie 2023:
Că n-au fost nici 6, nici 7, nici 8, nici 12 milioane de euro și s-ar putea ca, la final, costul total al lucrărilor să fie mai mare de 16 milioane de euro, aproape că nu mai are nicio importanță. Cum, la fel , nu are nicio importanță faptul că nu au fost doar 10 luni, ci aproape 4 ani, de când stadionul “Eugen Popescu” a devenit un spațiu interzis pentru sportul târgoviștean și pentru târgovișteni, în general.
Ca să nu mai spun de echipa locală de fotbal, rătăcită într-o perpetuuă pribegie prin prima ligă. Cel mai important ,acum , este să aplaudăm că se face, că “ne face”, cum se spune, de parcă nu ar fi făcut din banii comunității.
Stadion “Eugen Popescu”- 3 septembrie 2019 
Să curgă aplauzele, zic! Târgoviștea are stadion (aproape), după 4 ani de pribegie a fotbalului, de două ori mai scump decât era prevăzut, mai puțin stadion decât era înainte de reabilitare ( o peluză mai puțin și o pistă de atletism redusă ca dimensiune, față de ce era). Dar are!! ( n.m.:- Este doar o ironie, evident)
Atunci când și cei care știu cu ce se “mănâncă” treaba asta, cu sportul și investițiile din sport, au dat drumul la robinetul cu laude și la potopul de aprecieri, pentru așa ceva, atunci când poate că tăcerea ar fi fost de aur, aproape că-ți vine să spui că nu mai e nicio speranță.
Nu ne mai facem bine!