"1 Mai" altfel... ca altul(pseudo fotoreportaj)

Încorsetați în spațiul aproape claustofobic al propriilor idei, uităm că lumea se mișcă, indiferent de individualități. În încercarea de a depăși momentul (pandemia de coronavirus) mulți uităm însă amănunte importante și încercăm să ne demonstrăm, în primul rând nouă, că Mâine începe Azi, dacă nu cumva a început IERI. E vorba de un mâine sperat a fi la fel cu ce a fost mai ieri, sau poate alaltăieri. Este vorba doar de ceea ce catalogăm a fi normalul cotidian, adică acea stare de confort individuală, ce nu ridică întrebări și care conferă liniștea împăcării cu sine, sau, mai bine spus, elimină posibile anxietăți individuale. Ce moment mai bun decât o sărbătoare? Cum “1 Mai” este un astfel de moment (n.m. “Scrie” în calendar că e sărbătoare, nici nu mai contează ce sărbătorim, nu-i așa?) și pentru că lumea se mișcă în general după propriile tipare, poate că e bine (în mod cert mai rău nu este) să aflăm cum este pentru unii dintre noi. Așadar, doar câteva imagini, dintr-un colț de lume, sper semnificative, pentru a creiona o stare de spirit, dintr-o lume ce caută. Ce caută? Cel mai probabil un Mâine identic cu Ieri. Îl va găsi? Puțin probabil. Dar asta este o cu totul altă poveste.

1 Mai 2020, undeva în România. Miezul zilei. În căutarea zilei..de mâine

Un bătrân caută prin tomberoanele unei piețe agrolimentare

O fi sărbătoare. Dar cineva mai trebuie să și lucreze. “Or fi suficiente pentru grătar?”

Un părinte și-a scos copilul la “iarbă verde”, pe acoperișul unui imobil aflat în construcție.(!?)

Pentru ei e sărbătoare oricum. În fiecare zi. Poate ar trebui să ne gândim la asta, ceva mai des.

N-a plecat nimeni la grătar,încă?

1 Mai fără grătar. Nici măcar pe balcon.Doar ilustrativ (fără legătura cu subiectul)

Era să uit. La grătar nu se poate. Acum- Mai 2020. Distanțare socială, pandemie de coronavirus, ordonanțe militare,etc.În caz contrar s-ar putea să coste cam scump.